Sigur că suntem tentați să numim acest 2-2 cu Franța mai degrabă semieșec, decât semisucces. Oricum, se sedimentează câteva lucruri.
Pițurcă va rămâne selecționer în această campanie și nu știu dacă trebuie să mai consumăm atâta energie în contestarea sa. Poate chiar este mai bine, fiindcă prea își asuma o imagine de apostol al calificărilor. Sunt și vor fi destule de reproșat, dar mie, spre deosebire de alții, Pițurcă nu mi-e dușman personal. De aceea, cuplul teleast Ivanovici-Cartianu a devenit mai mult decât penibil, adică de-a dreptul nociv! Și la victorie ar fi fost în stare să-i strige lui Pițurcă faptul că n-a învins la scor. Nu știu de unde această înverșunare de rit nou la Cartianu, căci despre Ivanovici se știu niște lucruri… Laitmotivul este neputința de a gestiona acel 2-0, dar formularea este ușor tendențioasă. Cum ar veni, s-a trezit cu un avantaj de două goluri și n-a știut ce să facă mai departe. L-am ironizat și eu, ca mai toată lumea, pentru readucerea lui Florentin Petre, dar uite că piticul s-a insinuat pentru primul gol și a centrat la al doilea. Asta se poate numi inspirație, chiar dacă apoi fostul dinamovist a dispărut din joc. Talismanele Chivu și Mutu n-au strălucit, dar ei dau consistență echipei, adversarii consumă energie, alocă resurse pentru a-i bloca, iar asta oferă grade de libertate celorlalți. Printre care și Petre.
Gabi Mureșan rămâne bunul câștigat. Mulți jucători își fac loc tiptil în echipa națională, cu ucenicie în anturaj, în amicale, pe bancă. Sunt și alții care apar din senin și acolo rămân. În 1990 Lupescu a prins lotul pe scara avionului, iar după meciul cu așa-intitulata “Comunitate a Statelor Independente”, adică fosta URSS, a fost ani de zile reper al liniei mediane tricolore. Singurul lucru bun al înfrângerii cu 5-2 de la Kosice a fost revelația Prodan, în fața căruia uriașul Skuhravy, omul de gol al cehilor, n-a mișcat. La Euro 2000 Chivu a erupt brusc ca titular, a dat un gol Angliei și acum e căpitanul echipei. Meciul cu Franța este sau ar trebui să fie începutul perioadei lui Mureșan. Nu foarte îndelungată, având în vedere vârsta clujeanului, dar să sperăm că va fi intensă.
O altă chestiune care se confirmă este răzlețirea punctelor în grupă. Austria ia puncte Franței, Franța Serbiei, Serbia Lituaniei, Lituania nouă, iar noi și Franța lăsăm de izbeliște al treilea punct pus în joc. Ca o paranteză lipsită de vanitate, sunt amuzat să văd cum marii specialiști de la gazeta de, evident, specialitate bat cărări defrișate cu mult timp în urmă în această rubrică și trag un semnal de alarmă cum că locul doi din grupa noastră este foarte probabil să nu prindă barajul. Niște vizionari!
Câteva vorbe și despre echipa Franței. Am să încep tot pe departe. Exact acum 12 ani, când Franța ne învingea cu 3-1 la București, un tânăr promițător de la Bordeaux pecetluia scorul final și ne făcea să-i reținem numele. Zidane. Acum, chiar dacă n-au mai învins francezii, un alt tânăr promițător de la Bordeaux a închis tabela, după ce pasase subtil prin deviere la primul gol. Așadar, Gourcuff. Un alt mare avantaj al francezilor a fost banca de rezervă. Când a simțit că-i arde buza, Domenech l-a aruncat în luptă pe Benzema, în timp ce Pițurcă a răspuns cu Bucur sau Costea. Prea mare discrepanța, dar, într-un limbaj familiar selecționerului, nu pot intra cărți bune (sau măcar utile) la fiecare mână.
