Egali cu ei înșiși

Am urmărit toate meciurile echipelor noastre „europene” din perioada de pregătire, atât cât ne-au oferit televiziunile. În treacăt fie spus, nici până azi n-am înțeles de ce alaltăseară a înlocuit TV Sport meciul programat (Chelsea – Wycombe) cu un amical care era clar că nu poate fi decât o parodie: Dinamo – Lokomotiv Moscova. Mă îndoiesc că le-a sărit cota de audiență cu „enșpe” procente. Nu asta contează, însă, ci ceea ce se întâmplă cu ai noștri. Ați observat și dumneavoastră, desigur, că suntem campionii egalurilor, dar nu al oricăror egaluri, ci ale acelora fără gol. Zero-zero, adică nul, este nu doar scorul, ci și jocul. Pare realmente straniu ca în meciurile așa zise de pregătire noi să pregătim, mereu și mereu, doar jocul defensiv în care s-ar putea, cât de curând, să-i batem pe legendarii inventatori ai „lacătului” din anii ’60, interiștii lui Helenio Herrera, care, tot așa, erau în stare să nu ia gol sute de minute la rând. O deosebire există totuși: aveau grijă ca la fiecare 90 de minute jucate să înscrie (măcar) o dată. Era golul care „făcea diferența”, cel care i-a făcut câștigători ai Cupei Campionilor de două ori și i-a mai transformat și în legende. Politica asta devenită „brand” național este cum nu se poate mai păguboasă: degeaba urli că vrei nu știu ce trofee, ce calificări și ce competiții, dacă tu joci tot timpul la 0-0. Mai bizar este faptul că asta se întâmplă tocmai acum, în primele meciuri de pregătire, când în mod natural aș zice că pofta de gol este (sau ar trebui să fie) maximă, dublată de tendința tot firească de a te impune ca titular, mai ales în condiții de concurență pe post. Vrea Steaua să o scotă pe Sevilla? Și Dinamo pe Benfica? Cum? Cu 0–0!? S-avem pardon. Fără goluri înscrise șansele sunt tot nule. Aș zice că tot ceea ce au demonstrat în aceste prime meciuri ai noștri nu este soliditatea apărării, ci doar aceiași mentalitate de căcănar care nu duce la victorii răsunătoare, ci doar la, ptiu!, „înfrângeri onorabile”. Altfel spus, au arătat că rămân egali nu doar cu adversarii, ci mai ales cu ei înșiși, adică cu zero!