Așadar aproape i-am bătut pe italieni în amical, deci oficial… ne merge bine! Că s-a jucat altceva, asta s-a văzut fără ochelari. În promo-ul meciului, Lucescu junior spera într-un nou început. De ce începem abia acum, când mandatul său a început de amar de vreme, numai el știe. Deși au fost inegali, tinerii au schimbat ritmul. Nici Ropotan, convocat surprinzător, n-a arătat o prea mare maturitate față de perioada Dinamo. Pe Florescu îl las în seama celor care vedeau numai tricoul de pe el. „Nu asta se așteaptă de la numărul 19, nu este un număr 19 autentic”, nu m-ar mira să spună astfel cei care spumegau când Florescu era decar. Probabil că la primăvară, în meciurile care contează, nu va face pereche cu Ropotan, ci poate cu Gabi Mureșan sau chiar cu Gardoș, dacă acesta va crește în același ritm. Chiar dacă Alexa a intrat foarte bine în meci, cred că va rămâne cu o convocare conjuncturală, așa cum, din păcate, sunt destule în mandatul juniorului. E de ajuns să-l amintim iarăși pe Gigel Bucur, dar și pe Bilașco, convocați degeaba și pentru acum, și pentru viitor.
N-am înțeles reacția lui Chivu din momentul în care a simțit că s-a accidentat. Vasăzică recuperează omul o minge în defensivă, iese excepțional cu ea pe contră și când ne așteptam la o pasă decisivă, ne trezim că bubuie mingea în aut! De acord, i-a cedat mușchiul, dar la fel de bine putea să fie schimbat și dacă se întrerupea meciul la un gol rezultat din potențiala sa pasă! Nu l-ar fi solicitat mai mult decât l-a solicitat șutarea mingii afară.
Închei cu încă o zicere a selecționerului. Cică toată lumea îl vrea pe Mutu, nu poate el să se opună! Cum așa, de ce să nu poată?! Sper să fi fost o ironie greu detectabilă, altminteri… Realitatea ne arată că ăștia cu scaune importante sub fund pot să se opună, și încă cum, atunci când toată lumea nu-i mai vrea pe ei înșiși!
