Arsenicul, o substanță utilizată în medicină de peste 3.000 de ani, s-a dovedit a fi deosebit de eficace contra unei forme grave de leucemie, însă misterul acestei eficiențe a fost descifrat abia recent de o echipă de cercetători francezi, informează AFP.
Studiul realizat de echipa coordonată de Hugues de Thé, alcătuită din specialiști provenind de la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) și Universitatea Paris Diderot, susținuți de Liga franceză contra cancerului, a fost publicat marți, în revista medicală americană Cancer Cell.
Arsenicul, folosit în Grecia Antică pentru a trata tusea, lepra și sifilisul, este folosit în zilele noastre pentru a trata și vindeca leucemia acută promielocitică, o formă rară și deosebit de gravă de leucemie, care afectează toate categoriile de vârstă. În Franța, sunt diagnosticate circa 100 de cazuri noi în fiecare an.
Dezvoltarea acestui tip de leucemie se caracterizează prin fuziunea unor proteine, PML și RARA. Proteina de fuziune PML/RARA produce leucemia celulară, fiind numită din acest motiv „oncoproteină”.
Uimitoarea eficiență a trioxidului de arsenic (As2O3) în tratamentul contra acestui tip de leucemie a fost evidențiată în premieră în China, în anii ’90.
Grație unor studii precedente coordonate de profesorul Hugues de Thé, acest derivat al arsenicului ucide celulele sușă canceroase prin distrugerea proteinei care le produce. Însă mecanismele acestui proces reprezentau până de curând un mare mister.
Cercetătorii francezi au descoperit însă acest mecanism: arsenicul induce un anumit „stres oxidativ” și favorizează aglutinarea proteinelor PML/RARA, creând legături foarte puternice între ele. Aceste legături favorizează ulterior fixarea peptidei SUMO și declanșează distrugerea proteinei anormale PML/RARA.
În paralel, arsenicul se fixează el însuși direct pe această proteină, contribuind la distrugerea ei.
