Un grup de cercetători spanioli a identificat, cu ajutorul camerelor termografice, o serie de corelații între starea mentală și temperatura corpului, descoperind că atunci când o persoană minte nasul ei începe să se încălzească.
Potrivit rezultatelor acestui studiu, povestea lui Pinocchio, băiețelul de lemn al cărui nas creștea de fiecare dată când spunea o minciună, nu ar fi complet fictivă.
Astfel, psihologii care au investigat modalitățile în care stările mentale influențează temperatura corpului au constatat că atunci când cineva spune o minciună, nasul și regiunea din jurul colțurilor din interior ale ochilor încep să se încălzească, informează Daily Mail.
Specialiștii de la Universitatea din Granada, Spania, au spus că „efectul Pinocchio” este doar una din seria de schimbări pe care sentimentele le generează în temperatura corpului, care au putut fi descoperit folosind o metodă numită termografie.
Testele au mai arătat că, atunci când efectuăm un efort mental considerabil, temperatura feței scade, în timp ce, în cazul unui atac de anxietate, temperatura feței crește.
Aflați printre primii specialiști care au aplicat termografia în cercetarea psihologică, Emilio Gómez Milán și Elvira Salazar López, de la Universitatea din Granada, au descoperit că, atunci când ne afișăm în mod incorect adevăratele sentimente (deci când mințim), temperatura din jurul nasului crește și un element al creierului numit „insula” se activează.
Insula este o componentă a sistemului de recompensă din creier și devine activ doar când experimentăm sentimente reale (denumite „qualias”). Este implicat și în detectarea și reglarea temperaturii corpului.
Corelarea puternică dintre activitatea insulei și creșterea temperaturii este următoarea: cu cât mai activă este insula, deci cu cât mai puternic este sentimentul, cu atât mai mult scade temperatura, și vice versa, afirmă cercetătorii spanioli.
De asemenea, echipa a identificat amprenta termală a exercițiilor aerobice și a diferitelor tipuri de dans. Când o persoană dansează flamenco, de exemplu, temperatura scade în zona posteriorului și crește în antebrațe.
Pentru că asimetria temperaturii din cele două părți ale corpului și schimbările locale de temperatură sunt asociate cu starea fizică, mentală și emoțională a persoanei, termograma – un marker somatic al stărilor subiective sau mentale – ne permite să vedem ce anume simte sau gândește o persoană, a explicat profesorul Salazar.
Rareori folosită până acum în cercetările în psihologie, termografia folosește camere special adaptate pentru a detecta radiațiile infraroșii, reproducând imagini ale obiectelor bazate pe profilul termic.
Dezvoltate în Statele Unite în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, camerele termografice sunt folosite în prezent în scopuri diverse, precum măsurarea pierderii de energie în clădiri, indicarea bolilor respiratorii la vaci sau a turbării la ratoni.
Termografia poate fi folosită și pentru evaluarea emoțiilor și identificarea molipsirii emoționale. De exemplu, când o persoană cu un grad ridicat de empatie vede pe altcineva suferind, devin „infectați” de durerea acestuia, cauzând creșterea temperaturii în antebrațe.
În cazul unor anumite afecțiuni neurologice precum scleroză multiplă, corpul nu își reglează corect temperatura, situație în care poate fi detectată de o termogramă.
Termografia poate fi aplicată și pentru determinarea tiparelor de grăsime ale corpului, procedeu foarte util pentru programele de pierdere în greutate și de antrenament. Se mai poate folosi și pentru constatarea temperaturii corpului la pacienții bolnavi de anorexie.
Un aspect interesant al cercetării arată că excitarea și dorința sexuală pot fi identificate la femei și bărbați prin intermediul termografiei, pentru că provoacă o creștere în temperatura din zona pieptului și cea genitală.
