Ediție cu toate versurile eroului poet Ioan Grosaru, la zece ani de la tragica sa dispariție în Irak

Eforturile unor oameni care și-au făcut un scop în viață din a păstra vie memoria unor militari români morți în împrejurări tragice s-au concretizat printr-un nou volum postum al locotenentului Ioan Grosaru, suceveanul din satul Păiseni, comuna Cornu Luncii, mort acum zece ani de zile în timpul unei misiuni în Irak.
„De am pătruns în amintire”, antologie de versuri ale lui Ioan Grosaru, cuprinde o ediție integrală a manuscriselor găsite în ranița poetului-erou, lansată la momentul omagial a zece ani de la trecerea sa în neființă. Pentru cine nu știe încă, soldatul Ioan Grosaru a fost un poet talentat, iar cine are răbdarea să-i citească măcar câteva poezii rămâne impresionat de versurile unui om simplu, plecat în viață dintr-o familie săracă, fără studii de specialitate, dar cu talent și un bagaj cultural foarte bogat.
Om-poet și un scriitor cu calități înnăscute
Cartea a apărut la Editura Militară, cu sprijinul financiar al Asociației de Caritate din Armata României – „Camarazii”, iar primele exemplare au fost distribuite sâmbătă, 16 septembrie, când eroul a fost pomenit la mormântul său de la Păiseni, în prezența unei asistențe numeroase.
Liviu Vișan, președintele Societății Scriitorilor Militari, scrie în „Argumentul” de la începutul cărții ce conține ediția integrală a manuscriselor găsite în ranița poetului-erou:
„Sunt reunite în aceste pagini toate creațiile recuperate până acum, multe dintre ele neîncheiate, notații fugare, variante sau doar încercări care nu au mai apucat să-și afle forma definitivă”.
În „Cuvânt-înainte”, generalul (r) dr. Ștefan Dănilă povestește cum a descoperit în Ioan Grosau un „om-poet și un scriitor cu calități înnăscute, fără studii de specialitate și fără îndrumare, ale cărui cuvinte sunt un rod al unui zbucium sufletesc de care doar geniile sunt pătrunse”.
Ultima poezie: „Mă iartă, iarăși, Doamne, când am să zbor spre Tine”
Nu puțini sunt scriitorii care au remarcat că talentul și soarta lui Ioan Grosaru seamănă izbitor cu cea a poetului Nicolae Labiș. „Pasărea cu clonț de rubin” a lui Labiș de la Mălini și poezia „Pasărea de ceară” a lui Grosaru din Păiseni-Cornu Luncii, localități despărțite doar de un deal, sunt ultimele creații al celor doi.
„Pasărea de ceară” a lui Ioan Grosaru, care deschide cartea despre care vorbim, poate fi interpretată și ca o premoniție a militarului care avea să moară la vârsta de 35 de ani:
„(…) Albastra-nvinuire mă tulbură-n ruine
Pășesc cu tulburare pe șubreda mea scară
Mă iartă, iarăși, Doamne, când am să zbor spre Tine
Să suflu focul milei pe trupul meu de ceară”.
Un militar plecat dintr-o familie săracă, care nu s-a mai întors din a doua misiune în străinătate
Ioan Grosaru s-a născut pe 24 octombrie 1972, fiind al patrulea din cei șapte frați și surori din familie. După absolvirea unei școli profesionale din Satu Mare, în 1992 își satisface stagiul militar, iar după ce îl termină se angajează, cu gradul de caporal, în Batalionul 35 Infanterie „Mircea” Timișoara.
În 2005 a participat la o primă misiune în Afganistan, la o operație de asigurare a desfășurării alegerilor libere. După această misiune este decorat cu medalia NATO. Începând cu august 2007, participă la a doua misiune, în Irak, de unde nu avea să se mai întoarcă viu.
A murit într-un TAB din care și-a salvat colegii
În dimineața zilei de 21 septembrie 2007, Grosaru era în patrulare, cu un transportor blindat. TAB-ul a trecut peste o capcană explozivă și a luat foc. Grosaru a asigurat evacuarea colegilor, însă din păcate el nu s-a mai putut salva. Alți colegi din TAB au fost răniți, unul dintre ei rămânând orb în urma exploziei.
Grosaru a fost angrenat în proiecte literare pe parcursul scurtei sale vieți. Și-a creat propriul blog, a participat cu poezii la site-uri de specialitate și se bucura de apreciere în rândul colegilor poeți.
A fost autorul a două volume de versuri. „Corabia din furtună” și „Chemare din necunoscut”, precum și al unui roman, „Fiica Pălimarului”, rămas în manuscris.
Printre cei care au depus în ultimii ani mari eforturi pentru păstrarea memoriei eroului-poet trebuie amintiți maistrul militar principal în retragere Dumitru Davidel și primarul comunei Cornu Luncii, Gheorghe Fron. Prin eforul lor și al altor oameni de bine, mormântul eroului a fost transformat într-un ansamblu monumental, care este dominat de o cruce de 15 tone și 7,5 metri înălțime.