Economia încotro?

Una dintre fațetele negative ale globalizării contemporane rezidă în accentuarea profundă a interdependențelor dintre țări/regiuni ale lumii, în condiționarea parțială dintre diverse procese ale dezvoltării economice. Crizele recente survenite pe piețele bursiere din Asia, dublate de scăderea cursului acțiunilor pe piețele din SUA, se răsfrâng treptat în Europa și generează semne de neliniște. Într-adevăr, așa cum remarcă Robert Gilpin, la începutul secolului XXI viitorul economiei globale este incert, iar componenta cea mai sensibilă se localizează la nivelul fluxurilor financiare internaționale. În ceea ce privește economia românească, situația de ansamblu rămâne stabilă, însă nu pot fi neglijate două tendințe confirmate statistic, anume semnele de recesiune indicate de bursa de valori și schimbarea trendului înregistrat de rata anuală a inflației. Întrebarea majoră ce survine este dacă și în ce măsură eventuale crize economice externe au sau vor avea impact direct asupra României.
Prin definiție, deciziile macroeconomice din orice țară, inclusiv din România, își păstrează o „marjă de acțiune proprie”, ceea ce conferă o anumită protecție împotriva unor influențe negative ale globalizării; „actorii” mai puțin importanți din arena globală pot acționa preventiv față de astfel de influențe negative, așa cum a fost vizibil în manifestarea crizelor din anii ’70 și ’90. Actualmente sensibilitatea maximă în manifestarea crizelor se localizează la nivelul sistemului financiar internațional: piețele bursiere din Hong Kong, India și Germania au ajuns la cel mai scăzut nivel din ultimii trei ani, indicele Nikkei a scăzut cu peste 4%, indicele DAX a scăzut cu peste 6%, bursele din Paris și Frankfurt au scăzut cu 5%; acțiunile Allianz și BNP Paris au scăzut alarmant; bursa din Toronto a scăzut cu aproape 5%, pe Wall Street se avansează scenarii dintre cele mai pesimiste, bursele din Sao Paolo și Buenos Aires scad alarmant, etc.
Dacă ținem seama de o serie de estimări pertinente, criza creditelor imobiliare și încetinirea creșterii economice din SUA, fluctuarea USD în raport cu alte monede, vor continua să se manifeste până la jumătatea lui 2009; în paralel, prețul petrolului ar putea să crească de la 100USD/baril la 150USD sau mai mult, ceea ce induce un element suplimentar în manifestarea perioadei de recesiune. Totuși, din perspectiva unor actori mai „moderați”, respectiv țări precum România, inclusiv din perspectiva unor MNC sau operatori financiari pe piețele internaționale, preluarea influențelor crizei va fi extrem de diferită de la un caz la altul; similar altor efecte ale competiției globale putem discuta despre câștigători și perdanți în competiția dintre țări și companii. De exemplu, în sensul invocat, se poate reține faptul că manifestarea din SUA și Asia a fost extrem de inegală pe cele 27 țări membre UE; în țările mai mici abia se manifestă primele semne ale crizei și o variantă atenuată a valului de recesiune; chiar dacă unele piețe bursiere sunt în declin, operatori precum Barklays Bank sau Royal Bank se sustrag tendinței generale și înregistrează creșteri de 8-9% a prețului acțiunilor. Cum se explică astfel de tendințe contradictorii? După opinia mea, tipul de management aplicat și atitudinea preventivă față de riscurile majore explică de ce nu toți actorii participanți urmează trendul general al unui val de recesiune.
Din perspectiva României, după ce 3 ani consecutivi s-au obținut rezultate vizibil pozitive (6-7% rata creșterii PIB, controlul inflației, stabilitatea relativă a cursului de schimb, șomaj redus, alocarea de 6% din PIB pentru educație, majorarea pensiilor etc.), va fi esențială gestiunea macroeconomică pentru anul 2008, an care oarecum regretabil, este și unul de „tip electoral”; Executivul (încă de orientare liberală), va trebui să manifeste prudență maximă în ceea ce privește politicile salariale și controlul asupra ratei inflației. În plus, pozițiile oficiale adoptate de diverse instituții ale statului cu responsabilități în zona economică și socială, cât și pozițiile/atacurile/criticile unor personalități politice, trebuie să fie cântărite cu multă grijă, întrucât în astfel de situații, fiecare cuvânt contează și poate produce consecințe catastrofale!