ECHIPELE EUROPENE ALE LUI MOȘ NICOLAE – PLD

Anul trecut, pe vremea asta, așteptam cu sufletul la gură să intrăm în Uniunea Europeană. Românii își închipuiau că în sfârșit se vor deschide și pentru ei robinetele cu lapte și miere, cu locuri de muncă mai bune, cu salarii mai mari, cu o protecție socială serioasă, cu un sistem de protecție al mediului lucid, cu un învățământ sănătos, cu o poliție curată ca lacrima (sanchi), cu o justiție care să nu mai joace alba neagra cu dosarele oligarhilor corupți, cu un sistem sanitar care să iasă din colaps, cu un comerț civilizat din care să dispară țoapele și țopârlanii, cu servicii publice normale, cu servicii speciale care să nu-și mai bage nasul în viața oamenilor, cu o presă onestă și echidistantă, cu o clasă politică matură, lipsită de psihopați, ignoranți și agramați și în general cu o viață publică epurată de scursurile sociale, de latifundiarii prostiei și de elementele contrafăcute ale vechii securități ceaușiste, care încă mai populează instituțiile de stat. Evident că nu ne mai dorim în preajmă foști turnători îmbrăcați în sutane, care să ne anunțe nașterea Domnului, îmbrăcați în costume academice sau în pijamalele vărgate ale finanțiștilor și industriașilor cu ștaif, apăruți după privatizările cretine.
Evident că nu ne mai dorim mineriade cu tâmpiți și nici convulsii sociale care să transforme România în cap de afiș al știrilor internaționale. Anul trecut pe vremea asta, îl minciuneam pe Moș Nicolae că am fost cuminți, că ne-am făcut toate temele, că nu ne-am certat cu vecinii, că la noi e liniște și pace, că nu am trimis în viata noastră armament țărilor aflate sub embargou, că avioanele CIA au aterizat la Constanta, așa, de chichi, fiindcă făceau turism aeronautic și nici vorba de teroriști, și că noi românii o să fim foarte ascultători și nu vom mai ieși din cuvântul celor mari. Nici măcar din cuvântul Bunicuței Europa sau a Mătușii de peste ocean, tanti SUA. Și Moș Nicolae ne-a crezut și în loc să ne lase o nuieluță în papuci, așa cum am fi meritat, ne-a luat de mânuță și ne-a plimbat pe bătrânul continent, ca să vedem cum arată civilizația, libertatea și bunăstarea. Noi, ca oameni de cuvânt cum ne știm, am venit și noi cu ceva: ne-am calificat la campionatul European de fotbal. Este și asta o mare realizare, atâta vreme cât miuțarii noștri uitaseră cum se folosește hapucul și ne țineau pe tușă atunci când era vorba de marile competiții. Dar, vedeți și dumneavoastră că la omul prost îi cade felia de pâine cu untul în jos, îl lovește erectilul exact în biserică și nici nu-i trag boii de la Mercedesul second hand pe care și l-a luat din Germania ca să-l birjuiască pe coclaurile românești.
Așa că până și la fotbal am nimerit ca nuca în perete. Adică vreau să spun că Moș Nicolae, care mânărește până și urnele de la sport, ne-a dat cu nuielușa peste degete, combinându-ne cu cele mai tari echipe din Europa.
România, așa cum știți, a nimerit în aceeași grupă cu Olanda, cu Franța și cu Italia. Am pus-o și la capitolul ghinioane. O să fim ciuca bătăilor, iar băieții lui Pițurcă o să se întoarcă acasă cu coada între picioare. Dulceața calificării se va transforma în amărăciunea înfrângerilor. Nici nu ar fi pentru prima oară.
Mai avem o șansă. Poate măcar echipa calificată la Parlamentul European va face o figura bună, iar coechipierii acestora nu vor da cu stângul în dreptul, nu vor adormi pe gazon, nu se vor ocupa de afaceri personale și nu vor freca menta pe acolo ca să ne facă de râs. Că și așa imaginea României e mai șifonata decât costumul de gală al unui boschetar. Asta și din cauză că diplomația Cioroiană e decapată parca din “ Licurici”, din “Arici pogonici”, din mersul trenurilor sau din mercurialul pieței Matache. Bine că măcar la Europarlamentare electoratul a dat un extraveral puternic agitaților din PRM, bine măcar că recuzita politică derizorie a fanilor lui Gigi Becali a nimerit lângă Bruxeles sau că gașca cu albaștri a partidului lui Dan Voiculescu a căzut în nas. Dar nu trebuie să ne amărâm acum în preajma sărbătorilor.
Vine îndată Moș Crăciun cu desaga lui plină de daruri în care românii speră să nu mai găsească noi taxe și impozite (că și așa suntem pe primul loc în Europa la capitolul ăsta), vine revelionul cu șampaniile băute pe străzi și prin piețele publice, vin rock-eri, hip-hop-iștii, folk-iștii și formațiile de sârbe și hore, și o să răsune țara de cântece și petarde.
În plus, o să mai răsune și puștile și pistoalele cu care trebuie să ne sacrificam porcii înainte de a-i face caltaboși, cârnați, cotlete și răcituri. Dar știți cum este, speranța moare ultima, iar speranța românilor pentru cel de-al doilea an de când sunt cetățeni europeni e ca măcar robinetele cu lapte și miere să se deschidă și pentru ei. Sau măcar să învățăm să le folosim cum trebuie, fiindcă ele sunt deschise demult.
Până atunci fiți cu lupa pe politică, pentru că nu este întotdeauna ceea ce pare a fi.