Când criza financiară rânjește cu toții dinții în Ghencea, dar nu numai, Gigi Becali trâmbițează o măsură populară, deși s-ar putea numi și populistă, aplaudată aproape la unison de către cei care îl criticau până ieri din toate părțile. Dacă n-a avut succes la urne, naționalismul de paradă prinde la oamenii de fotbal. Așadar, Steaua va miza pe tineri jucători români, în detrimentul străinilor. Deși la alegeri a fost repudiat de români, iată că și Adrian Păunescu s-a rățoit la jucătorii străini, pe care i-a făcut în toate felurile, desigur sub licență poetică, deși nici licențiozitatea poetică n-ar fi o expresie prea dură. Ideea lui Becali e generoasă în sine, dar să nu uităm că recurge la ea de nevoie. Tot el a fost cel care și-a înstrăinat tinerele speranțe la retrogradare. Unde, să fim sinceri până la capăt, n-au făcut decât să pună umărul la prăbușirea Gloriei Buzău. Singurul meci în care au tras cu adevărat a fost chiar cel din Ghencea, unde aveau interesul să iasă în evidență. În rest s-au lăsat pe tânjeală, iar asta spune ceva despre mentalitatea lor de profesioniști în devenire. Să admitem că Steaua a dat chix cu actualii jucători străini, dar sunt destui fotbaliști români exilați la echipa a doua, pe care perioada roș-albastră i-a plafonat pur și simplu. Cristocea sau Croitoru au fost printre cei mai buni fotbaliști la echipele lor de proveniență, iar acum joacă, adaptând eufemistic expresia cunoscută, în „C” cu satelitu’! Sigur, decât să ne facem de râs cu străinii ăștia scumpi, mai bine cu faliții noștri, mai juni sau mai trecuți. Dar adevărata problemă nu este să alegi între unii și alții. Cine investește cu cap și cu răbdare poate obține mixtura justă. Iar antrenorul este esențial în ecuație. Wenger, cât e el de Wenger, n-ar scăpa întreg din malaxorul piperean după vreo 2-3 ani fără trofee. A, echipa joacă frumos pe bani puțini? Într-adevăr, Arsenal mai reușește câte un rezultat entuziasmant, dar o trupă formată exclusiv din puști n-are anduranță.