E vremea anchetelor

Fac pariu că primul gând care v-a venit la citirea titlului a fost legat de DNA și formidabila activitate a „Gazetei sporturilor”, mai exact a lui Cătălin Tolontan, pe frontul anticorupției. Ați pierdut: vreau să îmi exprim câteva idei legate de anchetele tradiționale de sfârșit de an în sport. În urmă cu puțină vreme, afirmam tot aici că senzaționala revenire a gimnastului Marian Drăgulescu, medaliat cu argint la Campionatul Mondial și totodată singurul sportiv român calificat la Olimpiada de la Rio de Janeiro de anul viitor, face din el candidat fără rival la titlul de Sportivul Anului în România. Ei bine, de atunci până acum a apărut și rivalul, numele său fiind, desigur, Horia Tecău. Cred acum că el va fi numărul unu în 2015, fiindcă a câștigat nu doar Mastersul de la Londra, ci și trofeul suprem al tenisului, cel de la Wimbledon. Sunt două performanțe de vârf, la care dacă adăugăm și faptul că în acest moment e pe locul 1 în clasamentul ATP la dublu, discuția aproape că nu mai are rost. Situație în care Drăgulescu ar fi al doilea, pentru locul 3 urmând să se bată Florin Mergea, Oprea de la triplusalt și Macovei din rugby. Clasamentul, precum vedeți, cuprinde numai bărbați, deși nu intenționam să-l alcătuiesc astfel. Vreau să spun că în sportul feminin stăm încă mai rău, singurele nume apte de a prinde clasamentul venind eventual din scrimă sau judo. Gimnastica a dispărut, la fel și atletismul. Sporturile de echipă nici nu intră în discuție. Cât privește fenomenul Halep, mai bine nu mă provocați, că iar îmi fac dușmani. Da, e pe locul 2 mondial. Dar anul ăsta ce a câștigat!? Nu-mi vorbiți, vă rog, despre ceva pe la arabi și încă nu știu care turneu tot second-hand. Dar fotbalul? Ei, aici e chiar lucrul dracului: puteți să-mi dați măcar un nume de fotbalist care să se fi distins prin ceva? Care să fi câștigat vreun trofeu? Care să fi fost decisiv în calificarea aia scremută la Europene? Care să fi lăsat în urma vreo fază memorabilă, un dribling, un gol sau măcar o bară!? Nimic absolut. Așa, ca premiu de consolare, am putea să ne gândim la Pantilimon sau Tătărușanu, care sunt titulari la echipele lor. E jalnic fotbalul în care cei mai buni sunt portarii, dar și ei doar pe motivul că intră pe teren din minutul 1.