E VAR? La ce folosește!?

În naivitatea mea de iubitor de frumos și de fair play, am militat într-o demență peste tot pe unde mi s-a oferit prilejul (aici, în „Jupânu’”, la radio etc.) pentru introducerea acestui sistem numit VAR fără ezitare, întru însănătoșirea întregului fotbal românesc (aiurea!, sperăm că măcar în cel „de elită”, fiindcă la celelalte eșaloane nici peste 1000 de ani nu se va folosi), unde mai toți cei implicați s-au tot plâns, ani de zile, că se fură, că ierarhiile nu se stabilesc prin joc, ci… din fluier și steag! Așa că nimic mai normal, ziceam și eu, și foarte mulți alții, decât introducerea arbitrajului din cameraspecial amenajată, din care prin reluări de faze să se poată stabili adevărul celor petrecute în iarbă. Numai că cu cât întârziam noi mai mult, cu atât se inventau metode de furat cu ajutorul VAR-ului, ceea ce mi se pare absurd și năucitor. E vorba, așadar, de hoții din alte părți (cănoi eram încă în faza dezbaterilor!), campioni absoluți fiind, indiscutabil, englezii, unde cel mai adesea arbitrul nici nu se deranjează să privească monitorul de pe tușă, ci fluieră cum învățase el de la mă-sa! Acoperirea fiind aceea că în Marea Britanie fotbalul e mai aspru, greșelile neintenționate nu se sancționează, și alte asemenea bazaconii cu care ne împuiau capul dinainte de evoluția tehnologiei. Credeam că la noi, fiind la început, își vor băga fluierașii mințile în cap și măcar se vor preface cinstiți o perioadă de timp. Aiurea! Chestii flagrante trec nebăgate în seamă, iar VAR-ul pare și el să doarmă adesea adânc, în loc să-i zbiere în cascăinfractorului cu fluier. Un asemenea caz de o grosolănie de neimaginat a avut loc la meciul Steaua – Dinamo, de vineri, când la nici 2 metri de hoțul cu fluier, un flăcău a luat mingea cu mâna ca la volei, iar derbedeul făcea semne cajocul să continue! Chior nu părea, ceațănu era, mai rămâne doar că e un borfaș căruia i se rupe de toate: de VAR, de Regulament, de spectatori, de orice. De ce mai era nevoie de VAR? Doar ca să ne enervăm încă mai tare?