Se vede că mai rămăseseră prin cămări vreo zece mii de porții de fasole cu cârnați neconsumate de la sărbătorile populare ale Crăciunului și Revelionului, care abia s-au mântuit. Pentru a nu fi aruncate la șobolanii vagabonzi, ele au fost reîncălzite, acompaniate cu murături și distribuite la sărbătoarea Zilei Unirii. Împreună cu vin fiert, să lunece corespunzător pe gât. În 20 de minute, au fost gata.
Parcă sunt experimentele pe care Pavlov le făcea cu robotizatul său câine. De câte ori vine în calendar ziua câte unui eveniment istoric leșietic, care nu le mai spune nimic românilor de azi, el este asociat cu o puternică salivație. O salivație pe care o putem numi „patriotică”. În loc de șervet pentru șters la gură, se folosește drapelul țării. E fin, de mătase.
Manifestația de anul ăsta a adunat la Iași crema politică românească. O cremă politică asemănătoare mai curând cu niște zoaie, bune de aruncat pe calea fără întoarcere a canalizării. Te uiți la ei, cum se adună ca niște molii, gata să guste din pânza drapelului. Jegoșii care azi suie la tribună, mâine vor urca treptele pușcăriei. Unul câte unul.
Cum era de așteptat, s-a huiduit mult în timpul discursurilor oficiale. Parcă ce altceva poți să faci, când îți cuvântează alde fostul președinte suplinitor Antonescu sau viitorul dungat Nichita? Decât să huidui, să huidui și să huidui, până te pârjolesc plămânii.
Ilustrativ în privința unității dintre cetățenii români e și cafteala spontană, care a ieșit între câțiva patrioți cu puncte de vedere diferite. Unii cu pancarte referitoare la Roșia Montană, alții cu cearșafuri scrise în spiritul revoltelor kaghebiste de la Pungești. Fiecare în funcție de seviciul secret care scoate banii la bătaie să-i plătească.
A mai trecut un 24 ianuarie, deci. Încă o zi a unirii principatelor a lăsat în urmă o mahmureală gratuită. Bună tare a fost ideea masoneriei românești de ieri de a uni cele două principate române. Așa mai ieșim și noi oleacă din amorțeală. Altfel, grozav ne-am mai plictisi.
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.