E rău cînd e bine

Printre figurile penale ale neverosimilor conducători de cluburi de fotbal din România bîntuie, de ceva vreme, o boală care poate fi pusă, fără pic de îndoială, pe seama căldurii excesive cu care s-au confruntat patria și poporul în pragul începerii Campionatului Național de Bambilici în 11 pe gazon: maladia n-are nume, dar are o simptomatologie (mamă, ce cuvînt am dus la capăt!, bine că fotbaliștii și președinții lor nu citesc decît „Tolstoievski”, cum zicea Sechelariu cu ceva vreme în urmă, așa că nu pune problema înțelegerii textului de către domniile lor) specifică. Ea se manifestă printr-un sictir total, văr (vitreg) cu filosofia nihilistă, prin care numiții președinți, patroni sau traficanți sau ce-or fi ei „la bază” își înjură echipa, antrenorul și chiar și punctajul, inclusiv dacă acesta e nevinovat, ba chiar maxim. Este, mai întîi și mai ales, cazul echipei Dinamo. Deși, în campionat a realizat maximum de puncte, cîștigînd la scor ambele parțiale disputate, deși e pe locul I, deși a bătut la fel de clar și în Cupa U.E.F.A, fiind aproape calificată, echipa este admonestată din interior, jmecherul care lovește sub centură purtînd numele acela de familie pe care nu-l mai pomenesc decît legat de cuvinte care nu pot fi, din decență, tipărite. Și care înseamnă cam același lucru cu numele acela de familie. Păi dacă la 13 goluri în 4 meciuri nu-i bine, atunci cînd e bine, bă, panaramă de președinte (fără oi) sau ce-oi fi tu pe la Dinamo? Ori poate, e vreo strategie de luat fața la fraierii de ziariști, adică ăștia proștii să cadă pe spate și să zică: „Băă, mare om, mare caracter! Cum le are el cu exigențele, mai al dracu’ decît le are celălaltu’ cu oile și cu aroganțele!” Mergînd tot înainte (că înainte era mai bine) te aștepți ca la vreun 4-0 cu Internazzionale, neapărat în deplasare, dinamoviștii să fie și amendați de club! Cu nimic mai breaz, alde Copos face exact la fel, confundînd cele 4 puncte din 6, plus calificarea sigură în Cupa U.E.F.A. cu furtul cireșei de pe frișca de pe tortul de la Cofetăria Ana, încît zău că sunt tot mai convins că pe ăștia i-a bătut soarele-n cap.