Cumva, cumva s-a urnit și căruța noastră, mult după ce nemțiio făcuseră deja, dar totuși înaintea celor ale Italiei ori Angliei, lucru explicabil și prin aceea că la ei numărul morților a surclasat o bună parte din omenire. Aștept cu nerăbdare să le văd și pe Dinamo și Craiova la lucru, după ce startul le-a fost amânat pe baza unor reglementări pe care idiot e cine nu le consideră idioate! Între timp, forurile (presupus) competente europene au refăcut calendarul competițional la nivel continental, ba au schimbat până și sistemul de desfășurare pentru etapele superioare ale celor două cupe europene. Vom avea astfel, de la sferturi de finală în sus, în loc de „duble” eliminatorii un turneu final în formă lărgită, după modelul consacrat deja în handbal, unde există de ani buni „final four”. Ei bine, deoarece fotbalul este mai cu moț, vom avea în acest an un „final eight”, care pentru Champions’ League se va desfășura în Germania. Păi unde în altă parte? Că doar de aia nemții au ținut în frâu pandemia, ca să tragă, caîn orice altă ocazie, și ceva folos material. Printre reprogramările care ne interesează (de fapt, singura, că alelalte nu ne includ) se numără și primul meci eliminatoriu din presupusa dublă care ne-ar mai putea duce (adică să ne țină acasă!) la următorul turneu final de Campionat European. Așadar, partidă cu Islanda, în deplasare, după două amânări succesive, a fost aproape sigur plasată pe 8 octombrie. Zic „aproape”, fiindcă nu mai putem să nu luăm în calcul, pentru orice rahat de programare, și eventualitatea reizbucnirii psiho-pandemiei. Deocamdată însă, e 8 octombrie, și dacă rămâne așa, atunci se pare că avem ceva noroc, întrucât la acea dată nu cred că Islanda e sub troiene, cum ar fi fost la data primei programări, cea din martie. De aceea, șansele noastre cresc cumva, cu condiția ca fotbaliștii convocați să-și bage bine în cap că, după orice calcule, ei sunt favoriți, atât timp cât fotbalul nu-i doar alergătură, ci se joacă și cu mingea, obiect oarecum străin băieților ălora zdraveni, și atât.