Cuprins de un acces vitejesc, demisionarul ministru al armiei, domnul Atanasiu, s-a proptit verbal în bărbia președintelui țării, catalogându-l, nici mai mult, nici mai puțin, decât prost. Deștept, prin ricoșeu, este ministrul însuși, care „a cedat”. „Cel mai deștept cedează!” Așa să fie?
În premieră, în cei vreo 15 ani de când scriu despre Traian Băsescu, sunt nevoit să-i iau apărarea. Nu cred că Traian Băsescu e prost. Oricum, în împrejurarea mișcărilor politice de acum două zile, doar prost n-a fost. Aș risca, pentru a rămâne în zona de comparații lingvistice și asocieri ale fostului ministru de război, că domnia sa în persoană, ministrul adică, e tăntălău de-a binelea.
Să rezumăm povestea acestui minister. El a fost râvnit dintru început de colecționarul de arme Băsescu. Singurul pușcoci absent din panoplia sa prezidențială era cel al armatei, cu serviciile secrete aferente. Avea în poziție de drepți, zi și noapte, ministerul poliției, avea așezate la picioare, netezite cu fierul de călcat orgolii, serviciile secrete. Lipsea, pentru un ofițer de carieră, din instituțiile cu arme, tunuri, microfoane ultrasofisticate și pulane de cauciuc, cea a apărării. În CSAT un vot în plus contează, așa cum contează un centimetru în plus la tocul cucoanelor născute scunde. Domnul Băsescu a făcut orice pentru a-și adjudeca, via PD, Ministerul Apărării. Am scris-o și acum o lună și acum un an. Dacă nu ar fi existat incidentul cu Pufulete (așa este alintată, precum se știe, consiliera Săftoiu) ar fi fost inventat altceva. De altfel, juridic, ministrul apărării a câștigat bătălia mică și fâsâită cu doamna Săftoiu. Numai că președintele s-a făcut că nu vede, miopie veche atunci când e vorba de lege și Constituție. Brusc s-a înființat la comandă fostul șef al Statului Major General, Eugen Bădălan. Domnul Bădălan a preluat agresiunea față de ministrul liberal, pentru a-l ține departe de scaunul care, din punct de vedere legal, îi aparținea. Dacă ar fi eșuat și asaltul Bădălan, precis Atanasiu s-ar fi făcut vinovat de trecerea străzii pe roșu, de amănuntul picant al însurătorii cu secretara mai tânără, domnișoara Bijboacă, de alte rele similare care-l făceau incompatibil cu misia diriguirii armiei. Vântul asasin bătea continuu asupra ministrului liberal, personaj de altfel greoi, care respiră de parcă își dă duhul și când nu-l aleargă nimeni. Acum, în loc să facă un tărăboi monstru și să arunce cu Constituția peste gardul Cotrocenilor, bombardând tihna agitată a președintelui, domnul Atanasiu și-a dat demisia. Surse liberale zic că de fapt i-a dat-o Tăriceanu. Aici se complică lucrurile. Oricum, din punctul meu de vedere, cel prost sau, hai s-o îndulcim, cel care a jucat prost este ministrul însuși. Înjurătura strigată președintelui, la final de ministeriat, nu-i aduce nici un prestigiu (cu toate că, iată-l din nou ministru, peste AVAS!) iar pe președinte, sunt sigur, îl doare exact în cot.
De ce este deștept domnul Băsescu? Sau de ce a jucat deștept? Odată, așa cum am mai spus, pentru că și-a adjudecat piesa lipsă în șahul puterii. Domnul Băsescu a tăiat scurt scăfârlii, jucând ghiduș rolul democratului, și a pus în loc capetele plecate de care are nevoie. În CSAT, doar picioarele scaunelor ar mai putea vota împotriva unei propuneri prezidențiale. Dictatura învelită în staniol democratic a lui Băsescu poate funcționa unsă. Nici o opreliște, nici o scamă pe reverul puterii prezidențiale. Liberalii, prin căpetenia Tăriceanu, au cedat inexplicabil. Au pierdut un portofoliu și își dau iluzia unei victorii la Bruxelles. Vosganian s-a plimbat în prea multe bărci pentru a fi considerat omul lui Tăriceanu. Și dacă ar fi, tot n-ar conta. Bruxelles-ul funcționează după alte reguli. Unii iau în calcul (aud că se fac manevre de la București în acest sens) ca el să nu fie validat de Înalta Curte Europeană. Înlocuitorul pe țeavă, Mihai Răzvan Ungureanu, singurul de altfel potrivit pentru acest post, nu este liberalul primului ministru. Răzvan (amintiți-vă votul din CSAT privind retragerea trupelor din Irak) este un liberal care ține cu Palatul Cotroceni. Iar Palatul Cotroceni miroase de la distanță a PD, așa cum miroase o bodegă de țară a țuică.
În concluzie, domnul Băsescu nu e prost. E, cum ar zice țăranii de pe la mine, cu un soi de admirație șmecheră, ’oț!
