Românul, care poartă prin Europa blazonul celebrității speciale de a fi șterpelitor de portofele, își sporește faima acasă printr-un furt special, comis zilele trecute. N-au spart ca americanii din Texas o bancă, n-au jefuit o caleașcă cu bijuterii și n-au desprins vagonul din coadă al unui tren cu halviță. O bandă, neidentificată încă, a sustras icoane și odoare sfinte din Catedrala Sfântu Gheorghe din municipiul Giurgiu. Am mai scris despre furtul, deja banal, al cutiei milei. Cutia milei, cu banii sărăcuți adunați în ea, a potolit setea multor cheflii, declarați de religie ortodoxă, care au deșertat mărunțișul pe tejgheaua primului birt. Setea la români e, precum se vede, mai puternică decât teama față de mânia Celui de Sus. Furtul de la Giurgiu n-ar însemna în sine o știre de presă ieșită din comun. Suntem țara în care țăranii și-au demontat și cărat acasă marile sisteme de irigație din sud, făcute cu bani grei și specialiști aduși din Anglia în vremea Împușcatului. Deșertul din Bărăgan și Oltenia, din ce în ce mai extins, le bate obrazul șterpelitorilor inconștienți, primii care realizează acum că și-au tăiat craca recoltei de sub picioare. Prostia se plătește în zeci de mii de hectare de Sahară românească. Nu poate fi o știre specială în țara în care flota României a dispărut într-o noapte, nu înghițită în Triunghiul Bermudelor, ci la mesele ruletei șpăgii. Nu poate fi o știre în condițiile în care un procent însemnat din politicienii României, începând cu primarii, trecând prin guverne și Parlament și sfârșind chiar cu șeful statului, au atingeri repetate și dureroase cu Parchetul. Acolo, niște prăpădiți, au furat și ei un crucifix și trei icoane, ce mare brânză! Vor fi prinși și până când îi va bate Dumnezeu vor face cunoștință cu confortul de cinci stele al Rahovei. Știrea începe să fie știre de presă în momentul în care aflăm că hoții care, după toate probabilitățile, nu sunt musulmani sau budhiști, ci creștin-ortodocși, au subtilizat și moaștele Sfântului Gheorghe, cel omorâtor de balaur. Sfântul lăcaș din Giurgiu se mândrea cu frânturi osoase din scheletul marelui martir care a trecut prin cazne cumplite până a fost decapitat pentru curajul de a-și proclama, în vremuri ostile, credința în Dumnezeu. Polițiștii opinează că hoții, în iureșul lor acaparator, n-ar fi vrut să fure falangele sau tibia Sfântului, ci doar cutia argintată în care erau păstrate. Nu că nu i-ar fi interesat valoarea, dar cine cumpără la talcioc sau la birt un os înnegrit, mâncat de vreme? O fi al lui Sfântu Gheorghe sau din recuzita studenților de la medicină? În consecință, comerțul clandestin cu oase de sfânt este aproape imposibil.
Observ infiltrarea elementului religios în SRL-urile care au ca obiect de activitate, cum zicea cineva, valorificarea votului popular. Gigi Becali, care nu-i muncit de geniu politic, dar are știința mituirii mulțimilor, a urcat spectaculos cu partidul lui cumpărat într-o seară, de la zero absolut la peste zece la sută din opțiunile alegătorilor români. Traian Băsescu, președintele care face tot ce-i dorește inima cu votul românilor, modelându-i ca pe o plastilină recurge și el de la un timp la stratagema religioasă. Dincolo de referendumul câștigat „prin voia Celui de Sus”, președintele și-a încărcat agenda cu vizite la prăznuiri de lăcașuri sfinte, nu iartă marile adunări religioase, nu se sfiește să stea bățos între popi și protopopi. Biserica, în opțiunea românilor, rămâne împreună cu armata, pe primele locuri ale încrederii. Iată însă catastrofa de la Giurgiu, pentru că altfel n-o pot numi. Românii fură moaștele Sfântului Gheorghe. Șterpelesc niște oase de sfânt, omorât de romani acum aproape 1700 de ani, ocrotitor de armate și strivitor al balaurului diavolesc. Negăsindu-le întrebuințare, hoții au păstrat pesemne cutia și au aruncat pe maidan, la câini, oasele. Să nu te cutremuri? Și atunci cum să-ți mai concentrezi campania electorală, cu sorți de izbândă, pe tema religioasă? Îi plâng, iată, pe domnii Becali și Băsescu nevoiți, pesemne, să se reorienteze din mers într-o țară, Dumnezeule, atât de imprevizibil schimbătoare.
