M-am săturat să tot fac mișto de transferurile virtuale ale maimuțoilor care la noi joacă de te umflă râsul, iar traficanții de carne (oarecum) vie ne tot vând gogoșile-alea cu alde Inter, Real și Liverpool. Foarte interesant mi se pare însă că niciodată n-a apărut ca potențial interesată de (de)serviciile vreunui român Manchester United ori Arsenal. Or fi știind până și traficanții până unde pot întinde coarda…
Ei bine, tocmai când era să cred că s-au lecuit definitiv măcar în privința lui Tamaș și „Săgeată”, după ce s-au lămurit că de ăla Auxerre nu mai știe ce să facă pentru a se debarasa, iar că ălălalt nu-i bun nici de Terek Groznîi, iată că ieri „Gazeta Sporturilor” vine cu bomba supremă, anunțând că pe Tamaș (de bine ce nici Dinamo nu se învrednicește să dea măcar banii cu care i-a păcălit pe franțuji când le-a plasat rebutul) îl caută nici mai mult nici mai puțin decât… Bayern Munchen! Între altele, o altă echipă care scăpase până acum nemânjită de balele traficanților becalieni. Pentru ca gluma (că altceva ce poate fi!?) să degenereze de-a dreptul în obscenitate, mai aflăm și că prețul la care elucubranta negociere Auxerre – Bayern s-ar fi împotmolit era pe undeva pe la vreo… 5 milioane de euroi (vorba lui Sorin Avram: „Când s-or fi făcut euroi noi?, că prețul poate o fi în euroi vechi, șa aceeași paritate de 1/10.000 ca la leii vechi și noi!”). Bani pe care, cică, Bayern nu i-ar fi plătit, ci ar fi oferit cel mult vreo 3,5 milioane. Buuuuun! Și-atunci de ce l-ar da Auxerre lui Dinamo pe numai 1,5 milioane!? Iar Dinamo, dacă tot e în rahat, cum declară, de ce nu bagă repede banii în așa marfă de calitate, pentru a o revinde cu trei juma’, hai, chiar cu 3, lui Bayern!?
Dacă aveți vreo explicație logică, alta decât a mea, dați-mi un telefon. Dacă nu o faceți, atunci rămân cu cele două convingeri ale mele: prima e că panarama de Tamaș, cel mai ordinar „vopsit” fotbalist din lume nu face nici măcar doi bani, iar a doua e că băieții ăștia, care nu mai au ce vinde, n-au prețuri, ci o boală.
