E bine așa, rău cum este!

Presimt că după ce va fi eliminată din Champions League, apoi și din Cupa UEFA, și apropiindu-se și sfârșitul campionatului, în încercarea disperată de a evita retrogradarea, Dinamo va continua să cumpere și iar să cumpere jucători. Nu știu după care regulamente se fac la noi achizițiile, dar în mod evident că, și dacă există unul, atunci ar trebui desființat. De fapt, soluția cea mai la îndemână pentru Dinamo ar fi, cred, să cumpere în bloc toate celelalte 17 echipe și să le boteze Dinamo 2, Dinamo 3, Dinamo etc. Nici măcar n-ar fi o premieră, întrucât a mai existat o perioadă (la fel de) neagră în istoria clubului (de fapt a țării, că Dinamo o ducea bine, câștigând tot ce se putea câștiga!) când în campionat mai jucau Dinamo Pitești, Dinamo Brașov, Dinamo Bacău… dintre care unele zău că parcă nici nu și-au schimbat numele vreodată! Din toată banda de acolo, de un singur (și singurul!) om de acolo mi-e milă nesfârșită: de Rednic, cel care, în nesfârșitu-i bun simț, pare a nu fi observat că în jurul lui sunt numai ființe penale, începând cu acționariatul alcătuit din borfași analfabeți (ăia care grohăie la orice oră pe toate canalele media) ori cotizanți fără vreo putere (Cohn și Badea) plus generalii cărora Miliția le-a fost mamă și Securitatea tată (sau mamă-mamă…!) și terminând cu panaramele din teren, „vopsiții” despre care vorbea Andone și din care nu Andone sau Rednic, dar nici Mourinho ori Capello n-ar putea scoate vreodată fotbaliști (de tipul Moți și alți Pulhaci), alături de care se târâie niște domni cărora le-ar sta mult mai bine în saloanele clinicilor de geriatrie: Niculescu, Dănciulescu, Bratu. Apropo: e cineva în stare să-mi explice când a fost Bratu vreo sculă? – că eu nu-mi amintesc decât de fel de promisiuni, neonorate vreodată, conform zicalei „născut talent și mort speranță”. Mai grav e că punctele pe care le va aduna Dinamo în cupele europene, zero la total, se vor contabiliza la coeficientul de țară. E rău de tot. Dar totuși bine, dacă ne gândim că poate așa vom scăpa într-o (sigur bună!) zi de alde Borcea și Turcu.