Sistemul sanitar și-a atins limitele financiare, cât se încasează nu mai ajunge, iar salvarea ar veni de la introducerea deductibilității fiscale, din depolitizare, introducerea caselor private de sănătate controlate de stat pentru banii alocați, susține într-un interviu pentru MEDIAFAX șeful CNAS.
Președintele Casei Naționale de Asiguri de Sănătate, Lucian Duță, a declarat, într-un interviu pentru MEDIAFAX, că sistemul sanitar actual și-a atins limitele financiare maxime și că nu mai sunt cetățeni care să poată fi impozitați. De altfel, potrivit lui Duță, majorarea taxelor, a CAS-urilor nu reprezintă o soluție oportună în prezent.
Pacienții vor fi obligați să meargă la controlul obligatoriu, iar dacă nu o vor face vor plăti din buzunar serviciile din pachetul de bază în cazul în care se îmbolnăvesc.
Lucian Duță subliniază în interviu că statul rămâne principalul element de control al activității medicale și că pacienții nu vor trebui să meargă să plătească pentru asigurările obligatorii, nimic în plus. Banii vor fi colectați ca și până acum de ANAF, vor fi dați CNAS, care pe criterii absolut trasparente și obiective îi va da în administrare către casele private, a spus președintele CNAS. Potrivit acestuia, pacienții vor avea dreptul să se înscrie la ce case private vor dori, iar cei care nu vor opta vor fi repartizați automat către casele private.
Casele private ar putea să intre în funcțiune în termen de un an – un an și jumăte, după ce legislația secundară va fi gata, a adăugat șeful CNAS.
Duță a precizat că noul sistem urmărește spargerea monopolurilor, în condițiile în care, în prezent, există două mari monopoluri: al Casei Naționale de Asigurări și al sistemului spitalicesc. Totodată, transformarea spitalelor în fundații sau în alte structuri va garanta atragerea de fonduri suplimentare și schimbarea sistemului de salarizare al medicilor, pentru că medicii vor avea contracte directe cu casele de asigurări, drept pentru care casele de asigurări își vor căuta acei doctori competenți care garantează că pacienții vor avea servicii medicale de calitate.
În ceea ce privește SMURD, Duță a spus că acesta a fost înființat ca fundație, dar are acces la banii publici, nefiind controlat însă, de nimeni, în prezent.
Totodată, președintele CNAS a subliniat că în noua lege nu este vorba nici de desființarea SMURD-ului, nici de privatizarea sistemului de urgență, ci de faptul că statul controlează în continuare sistemul de urgență.
Redăm integral interviul acordat agenției MEDIAFAX de președintele CNAS, Lucian Duță:
Reporter: Care sunt noutățile și beneficiile pentru populație ale proiectului noii legi a sănătății?
Lucian Duță: Este pentru prima dată când ne propunem să creăm o nouă lege a sănătății despre care noi spunem că este centrată pe pacient. Acum câteva luni de zile am spus că, din păcate, reforma sănătății ori nu s-a făcut ori nici măcar nu a început, afirmație care la vremea respectivă a creat multe divergențe. Spuneam atunci că dacă sistemul actual nu face altceva decât să producă nemulțumiri, atât la nivelul pacienților, cât și la nivelul personalului sanitar, lucru acesta demonstrează că am ajuns într-un punct în care nu se mai poate. Actuala legislație, actualul sistem de funcționare în medicina românească, vrem să recunoaștem sau nu, trebuie să o spunem foarte clar, că și-a atins limitele. Și-a atins limitele, din păcate, într-o formulă care este nemulțumitoare pentru toți actorii care sunt implicați.
Rep.: Limitele financiare?
L.D.: Limitele financiare. Este foarte bine că ați atins acest subiect. S-au atins limitele maxime. Practic, noi nu mai avem posibilitatea să mărim baza de impozitare, nu mai avem cetățeni pe care să-i impozităm, singura excepție majoră care se face la ora actuală sunt copiii. Nu putem pune problema să-i impozităm sau să luăm taxe pentru copii. S-a atins maximum de colectare. Să vii acum să mărești taxele, respectiv CAS-urile este o soluție nepotrivită pentru acest moment. Repet, din punct de vedere financiar sistemul a atins și el maximum.
Rep: Deci un mai avem de unde să luăm bani?
L.D.: Cu alte cuvinte nu mai avem de unde să luăm bani.
Rep.: Iar cât se încasează nu mai ajunge…
L.D.: Nu trebuie să fi mare expert să vezi un lucru simplu, că sistemul în acest moment este la fel subfinanțat. Or, prin această nouă lege încercăm să aducem bani suplimentari în sistem, bani pe care sursele pe care le vom găsi sunt noi. Vorbim despre deductibilitatea fiscală. Practic, angajatorul în limita sumei de 300 de euro, poate negocia cu angajatul o poliță suplimentară pe care o poate plăti, repet, angajatorul. Aceasta înseamnă, după calculele noastre, o infuzie suplimentară de un miliard și jumătate – două miliarde de euro, ceea ce înseamnă o creștere între 30 și 50 la sută a fondurilor pe care le prognozăm că ar putea intra în sistemul medical. Noutatea majoră a sistemului de asigurări, angajatorul în limita dedictibilității fiscale de 300 de euro pe an poate oferi facilități angajatului. Adică, după calculele noastre între un miliard – două miliarde de euro.
În mod direct, ceea ce ne propunem să asigurăm pacientului sunt creșterea calității actului medical, transparentizarea cheltuielilor și, mai ales, un lucru foarte important depolitizarea, vorbim practic de o standardizare a activității medicale, de un acces al pacienților în sistem în ordinea gravității bolilor. Cu alte cuvinte, dacă ești bolnav acum ai prioritate imediată în sistem și de – un lucru nou și foarte important – de o integrare completă a serviciilor medicale, ceea ce înseamnă că în momentul în care ești depistat bolnav, ți se acordă o importanță sporită, în sensul că se evită agravarea acelei boli.
Rep.: Concret?
L.D.: Concret, înseamă că se creează niște unități specializate între medicul de familie, medicul specialist care vor monotoriza starea de sănătate a pacientului din momentul în care este depistat, evitându-se ca pacientul să ajungă la medic în stadii grave, deci mai scumpe ale bolii.
Rep.: Asta dacă pacientul merge la medic.
L.D.: Acest lucru face parte din contractul pe care pacienții îl vor încheia cu casele de asigurări. Este obligativitatea pacientului de a se prezenta la medic urmând să suporte consecințele dacă nu vine să-și facă vizitele medicale. Mi se pare de bun simț, dacă ești chiar și aparent sănătos să vii să-ți faci vizitele medicale cel puțin o dată pe an. Or, mie mi se pare că acest lucru pe care ni l-am propus, transparentizarea sistemului, eficientizarea banului public, accesul privilegiat al pacienților cu boli grave în sistem mi se pare că este o noutate pe care încercăm să o punem în aplicare.
Rep.: Cum vor funcționa asigurările, își fac oamenii singuri asigurări, sunt arondați automat? Cum va fi?
L.D.: Pentru că este un subiect foarte sensibil și de care toată lumea este interesată în acest moment, aș vrea să punctez ceva care mie mi se pare esențial. Statul rămâne principalul element de control al activității medicale. Cu alte cuvinte, nu vom fac altceva decât să dăm în administrare acești bani ai pacienților, bani privați, urmând ca Ministerul Sănătății împreună cu CNAS să reglementeze și să controleze permanent activitatea acestor case.
Cu alte cuvinte, casele acestea private de asigurări nu vor putea să condiționeze și să producă o standardizare a activității așa cum doresc ele, practic vor fi forțate prin reglementările pe care le vom da să respecte aceste lucruri. Noi ne așteptăm ca, dând acești bani în administrare privată, să ajungem la eficientizarea activității, transparentizarea activității și mai mare, mai ales standardizarea activității medicale. Fiecare casă de asigurări va putea să intre și pe sistemele secundare și terțiare ale asistenței medicale (vorbim de distribuția de medicamente, consumul de medicamente, materiale tehnico – sanitare) și va putea practic să-și formeze grupe secundare de achiziții de materiale sanitare de medicamente în care discount-urile se vor reflecta practic în servicii medicale mai multe și mai de calitate cu pacienții.
Practic, concurența între ele va produce servicii mai multe și mai bune pentru pacienți. Pacienții nu vor trebui să meargă să plătească pentru asigurările obligatorii, nimic în plus, rămân de 5,2% din partea angajaților și 5,5% din partea angajatorului. Banii vor fi colectați ca și până acum de ANAF, vor fi dați CNAS, care pe criterii absolut trasparente și obiective îi va da în administrare către casele private. Pacienții vor avea dreptul să se înscrie la ce case private vor dori, singurul element pe care trebuie să-l facă, vorbim aici de asigurările publice ca să fie foarte clar, urmând ca serviciile obligatorii garantate de stat cu anumite standarde de calitate să le fie oferite ca și până acum.
Rep.: Cei care nu se înscriu?
L.D.: Cei care nu se înscriu, vor fi repartizați automat către casele private. Bineînțeles că vor fi lăsați un an – un an și jumătate să-și aleagă casele private.
Rep.: Când estimați că ar putea intra în funcțiune aceste case private?
L.D.: Eu cred că aceste case private ar putea să intre în funcțiune în termen de un an – un an și jumăte, după ce legislația secundară va fi gata. Acum discutăm despre o lege cadru pe care ne-o propunem să o implementăm, urmând ca legislația secundară să dureze câteva luni de zile. Pentru că legislația secundară vine și reglementează exact ce prevede legea cadru. Abia după ce legislația secundară este gata putem vorbi de implementarea legii, despre care eu cred că durează un an, un an și jumătate. Nu vorbim despre schimbări făcute rapid, schimbări făcute pe picior, ci de un proces care ne propunem să se desfășoare, probabil, pe cel puțin un an de zile.
Rep.: Ce se va întâmpla cu angajații caselor județene de asigurări?
L.D.: Principalul rol al CNAS în noul context este de a reglementa și de a controla casele private. Or, acest lucru se va face prin unități județene, unități zonale pe care CNAS trebuie să le aibă pe toată suprafața țării. Asta înseamnă că aceste case județene vor intra într-un proces de reorganizare, cei mai buni și cei mai competenți oameni vor fi ținuți în interiorul acestei structuri, vor reprezenta elementele teritoriale de control ale CNAS, urmând ca ceilalți să fie preluați de casele de asigurări.
Rep.: Casele de asigurări private nu au nicio obligație să îi preia.
L.D.: Este adevărat. Este probabil că o parte dintre ei vor pleca din sistem. Repet, nu toți, pentru că noi avem nevoie de elemente județene, de elemente terioriale de control.
Rep.: De câți aveți nevoie?
L.D.: Nu ne-am făcut acest calcul pentru că legea este în dezbatere. Să vedem de modificări vor apărea, în funcție de acestea, pe legislația secundară ne vom construi și noi strategia.
Rep.: Care considerați că va fi punctul forte în asigurări?
L.D.: Evident, controlul statului asupra sistemului de asigurări, garantarea calității serviciilor a acesului în sistem, eficientizarea cheltuirii banului.
Rep.: Există o strucură struțo-cămilă în care statul încasează bani, după aceea îi dă privatului, apoi îl controlează pe privat.
L.D.: Statul trebuie să aibă grijă de cetățenii săi. De vreme ce ne propunem să le dăm în administrare fonduri acestor structuri private, sperând că le vor administra mai bine, trebuien să ai pârghii de control în permanență. Până la urmă tu ești răspunzător în fața cetățenilor de modul cum au ei acces la servicii medicale.
Rep.: Deci ei vor fi obligați să asigure un pachet minim de servicii impus și plătit de CNAS?
L.D.: Da. Casele private vor fi obligate să asigure pachetul minim de servicii implus și plătit de CNAS, la niște strandarde de calitate, la fel impuse de noi. Dacă dânșii reușesc să eficientizeze activitatea și mai mult pot oferi mai multe servicii pe acest pachet de bază.
Rep.: Obligația cetățenului de a merge la controlul periodic, cum prevede regulamentul casei private, va fi suportată de către cine?
L.D.: Costurile pentru controlul obligatoriu sunt parte din mecanismele de prevenție și sunt în pachetul de servicii de bază.
Rep.: Adică, în pachetul de bază plătit de CNAS este și un control anual obligatoriu?
L.D.: Desigur, este practic totul plătit de CNAS.
Rep.: Cei care nu vor merge la controlul obligatoriu vor plăti din buzunar serviciile dacă se vor îmbolnvi?
L.D.: Da, serviciile din pachetul de bază. Dacă nu te prezinți și dacă nu respecți pașii pe care ți-i impune sistemul, este normal să plătești. Sistemul nu este de vină că tu te-ai imbolnăvit dacă tu nu ai venit la controlul obligatoriu.
Rep.: Cât la sută din intervențiile medicale reprezintă urgențele medicale?
L.D.: Ce putem să observăm cu ochiul liber este un lucru foarte simplu, lumea este foarte mult obișnuită să meargă la spital la camera de gardă. Or, deficiența principală a sistemului nu este că, bun, trebuie să introduci, să nu-i mai lași pe oameni să vină la camera de gardă, din contră trebuie… dar sistemul trebuie să-și creeze în interior mecanisme prin care pacientul ajunge la camera de gardă numai dacă are nevoie de camera de gardă. Cu alte cuvinte medicina primară, medicii de familie, medicina secundară, ambulatoriile trebuie să funcționeze perfect. Trebuie făcută selecția urgențelor care trebuie să ajungă în spital. Există și urgențe mai mici care pot fi rezolvate la aceste nivele, dar care, din păcate, ajung și aglomerează camerele de gardă.
Rep.: Dar cele mai multe urgențe ajung vineri după-amiază, sâmbătă, duminică…
L.D.: Despre asta este vorba. Că standardizarea și relația dintre casele private și medicina primară și medicina secundară va fi reglementată foarte exact. Cu alte cuvinte n-o să mai ai medici de familie care-ți spun vineri seara sau vineri după-amiaza – « îmi pare rău, eu mi-am închis cabinetul și am plecat». Vor trebui să-și ia măsuri nu numai unul, poate se vor grupa, vor face asociații în care «bun, plec eu week-end-ul ăsta, dar rămâneți voi și aveți grijă de pacienți». Vedeți, ați punctat foarte bine, grija față de pacient, accesul la servicii, o să vedeți că va fi reglementat mult mai exact de către casele acestea private.
Rep.: Adică ei îi vor putea obliga pe medici în baza contractului pe care îl fac să le asigure permanență în aceste zile libere?
L.D.: Vreau să spun altceva, nu că îi vor obliga. Au mecanisme mai coercitive, mult mai bune decât statul. Statul, după cum vedeți, când vrea să introducă reguli, standarde, întotdeauna există discuții, tot timpul lumea se opune în momentul în care finanțatorul devine de-adevăratele finanțator și trebuie să acționeze pe reguli foarte exacte atunci ttebuie să te supui finanțatorului. Depolitizarea actului medical cu care am și început acest interviu, depolitizarea nu numai în structurile centrale ci și pe structurile până la nivelul de director de spital dacă vreți, va duce la eficientizare sau este una din direcțiile de eficientizare a sistemului.
Rep.: De fapt sistemul este măcinat de politizare?
L.D.: Este una din hibele mari ale sistemului medical de la noi, pt că este politizat foarte, foarte mult. Să știți că trecerea spitalelor în administrația locală, greu vor trece ani de zile până când să poți să spui că managementul de acolo este depolitizat. Mi-e teamă că de fiecare dată când se vor schimba președinții de consilii județene se vor schimba și directorii de spital, dar încet – încet ceea ce noi sperăm este că acest lucru se va întâmpla din ce în ce mai puțin pentru că își vor da seama că au nevoie de oameni competenți și buni, că până la urmă și președintele de consiliu județean și primarul câștigă dacă au niște manageri buni, nu neapărat dacă își pun oamenii lor.
Rep.: Să ne oprim puțin asupra sistemului medical de urgență, unde au fost mai multe discuții. Care este viziunea dumneavoastră asupra noului sistem de urgență?
L.D.: O altă caracteristică majoră a acestei legi este spargerea monopolurilor. Există două mari monopoluri în sistem la ora aceasta. Primul este al Casei Naționale de Asigurări. Practic, în România nu ai decât un singur finanțator: statul care îți face regulile mai bine sau mai rău, dar este singur. Iar al doilea mare sistem monopolist este sistemul spitalicesc, care la ora aceasta funcționează într-o combinație de amestec al intereselor politicului cu sistemul de învățământ, rezultând un mix și o calitate a serviciilor care este cea pe care o observăm cu toții.
La ora aceasta nu poți să-i spui unui doctor care nu-și face treaba la spital «du-te acasă și lasă-ne» pentru că el îți spune că are contract garantat de stat. Transformarea spitalelor în fundații sau în alte structuri va garanta două-trei lucruri majore și anume atragerea de fonduri suplimentare, schimbarea sistemului de salarizare al medicilor, pentru că medicii vor avea contracte directe cu casele de asigurări, drept pentru care casele de asigurări își vor căuta acei doctori competenți care garantează că pacienții vor avea servicii medicale de calitate. În felul acesta doctorii prin contractul cu casa vor putea să fie plătiți la niște standarde mult mai înalte, iar pe de altă parte, managerul de spital își va putea dimensiona secțiile, clinicile, astfel încât singurul element care să conteze să fie eficiență și calitate. Cu alte cuvinte dacă îți vei face treaba vei fi plătit mult mai bine și nu într-un sistem fix cum este acum. Noi avem o situație absurdă, un chirurg dacă face 300 de operații pe lună și unul 200 de operații pe lună, salariul este același, ceea ce va duce la o creștere a veniturilor și sperăm mai ales la o scădere a numărului medicilor care părăsesc România în acest moment.
Un alt monopol care există, cel al sistemului de urgență. Există în acest moment un sistem de urgență în România care funcționează relativ bine. Tot ce ne-am propus prin această lege ne-am propus practic și o să mă refer aici direct la problema cu SMURD-ul. SMURD-ul până la urmă a fost înființat ca o entitate privată, sub denumirea de fundația SMURD, este o entitate privată care are acces la banii publici la mijloacele publice este un serviciu foarte bun, serviciu de succes care a fost înființat acum mulți ani și care pe măsură ce au trecut anii s-a dezvoltat, dar vă repet este un serviciu privat care se folosește de mijloace de bani și de mijloace fixe publice.
Rep.: De fapt asta vreți să faceți și dumeavostră.
L.D.: Din păcate, la ora aceasta – ne place sau nu ne place să spunem -, nu există niciun fel de analiză obiectivă a activității cost eficiență a sistemului la ceea ce înseamnă sistemul de urgență în România. De acord cu dumneavoastră că funcționează bine, dar nimeni, nici dumneavoastră, nu puteți să-mi spuneți dacă putea să funcționeze și mai bine cu costuri mai mici. Or, atunci când nu ai standarde de funcționare nu ai structuri specifice de control. Repet, SMURD-ul nu este controlat de nimeni la ora aceasta. Nu există o instituție a statului care să vină să spună «acestea sunt niște standarde minime, vrem să vedem ce-ai făcut», nu este auditat de nicio structură a statului, din punct de vedere financiar nu există la fel nicio structură a statului care să auditeze SMURD-ul pentru că are statut de fundație. Nu văd de ce nu ai putea să lași și altora loc să intre pe piață pentru că tu ca stat ești cel care va controla sistemul, tu ca stat vrei să cumperi servicii medicale tip SMURD cum este cazul acesta, standardizate așa cum își dorește statul și cei care pot da aceste servicii la calitatea și la standardele pe care ți le-ai impus, vii și le cumperi aceste servicii.
Rep.: Aveți bani să mai extindeți serviciile acestor noi stucturi?
L.D.: Văd că pe fiecare an se iese și se spune că trebuie să cumpărăm avioane, elicoptere, tancuri și nu știu ce salvări.
Rep.: Ministerul Sănătății este cel care a făcut aceste achiziții, Ministerul Adminsitrației și Internelor este cel care a făcut aceste achiziții. Deci vorbim de stat, statul a vrut să facă aceste investiții.
L.D.: Da, pentru că nu a avut alternativă până în acest moment. Cu alte cuvinte statul este forțat să și le managerieze prost, să nu aibă niciun interes să aibă grijă de acele investiții pentru că sunt ale statului. Ceea ce ne-am propus este că dacă la un moment dat statul nu mai are cum să facă aceste investiții să și le facă sistemul privat, să funcționeze, vă repet, pe standardele impuse de stat și dacă funcționează să intre să funcționeze.
Rep.: Legea 95/2006 are sute de pagini, pentru urgență sunt peste 100 de pagini. Acolo scrie cum trebuie să se desfășoare și ce standarde trebuie să aibă fiecare serviciu.
L.D.: Așa va fi și în noua lege.
Rep.: Și atunci de ce spuneți că nu există standarde când clar în lege sunt 100 de pagini, iar standardele sunt în 50 de pagini..
L.D.: Am spus eu că nu sunt standardele acelea bune? Nu am spus altceva decât că nu există niciun mecanism de control al acestor instituții. Statul nu controlează în acest moment SMURD-ul.
Nu există nicio instituție a statului în acest moment care să controleze serviciile de urgență. Vă rog duceți-vă și interesați-vă la Ministerul Sănătății care este acea structură care în caz de cataclism, în caz de urgență majoră și care este instrumentul cu care ministrul Sănătății controlează serviciile de urgență și o să aveți o surpriză să constatați că nu există acea instituție a statului.
Plătim SMURD-ul din fonduri publice, nu ale Casei de Asigurări. când au nevoie de urgență, oamenii văd SMURD-ul uitând că, de fapt, în spate, grosul activității de urgențe este ținut de sistemul public de ambulanță. Îmi pare rău că spun lucrurile acestea, dar asta e realitatea. Vă repet, statul la ora aceasta nu are niciun mecanism de control asupra sistemului de urgență, instituție de control asupra sistemului de urgență. Există o singură persoană care se rapotează la acest sistem, ceea ce mie mi se pare incorect. Nu este vorba nici de desființarea SMURD-ului, nici de privatizarea sistemului de urgență, este vorba de un lucru foarte simplu statul controlează în continuare sistemul de urgență, singurul lucru care ni l-am propus este să scadă banii alocați investițiilor în mijloace fixe, să încercăm să stimulăm achiziția acestor mijloace de către sistemul privat pe care vrem să-l facem să funcționeze integrat în același sistem de stat pe standardele de calitate ale noastre.
Rep.: Vom avea fundații la ambulanță, vom avea fundații la spitale, statul va controla banii privaților, cam asta e ideea și orice monopol dispare. Acestea erau cele trei monopoluri, ambulanță, spitale și la casa de asigurări.
L.D.: Dați-le în ordinea care trebuie, sistemul de asigurări, spitale și ambulanță. Nu e atât de important subiectul ambulanțe pe cât se încearcă în aceste zile să se acrediteze. Eu nu cred că cineva va fi interesat să facă sisteme tip SMURD. Este foarte greu să manageriezi un sistem de genul acesta și e foarte scump. Dar numai faptul că tu centrezi și tu dai cu capul, toată legislația nu a fost făcută în sistemul de urgență de patru ani de zile încoace de MS, ci de către o singură persoană. Nu există nicio comisie de urgență, este un paravan după care se ascunde o singură persoană, care, vă repet, la ora aceasta nu acceptă o idee foarte simplă, că poate mai există și alții care vor să facă lucrurile și poate le facem mai bine, există o posibilitate. Eu mi-aș dori din tot sufletul ca să există cât mai mulți care își doresc să facă treabă și să muncească.
Rep.: Cât credeți în ideea transformării spitalelor în fundații și societăți comerciale?
L.D.: Sincer să vă spun este prima în care cred. Mi se pare cea mai importantă pentru că va duce la o calitate crescută a serviciilor.
Rep.: Îi vedeți pe manageri să înțeleagă ideea transformării unității sanitare în societate comercială sau…
L.D.: Eu cred că vor alerga să facă acest lucru. Una e să conduci un spital cu personal supradimensionat și în care toți sunt plătiți prost și una e să conduci un spital în care ai exact câți doctori îți trebuie foarte competenți și la care pacienții vin de plăcere la acest spital.
Rep.: Imaginați un scenariu. Peste trei ani toate aceste prevederi despre care vorbiți astăzi ar salva sistemul sanitar. Ce PIB ar avea sănătatea?
L.D.: V-am spus că are potențial de creștere cam de 1,5-2 miliarde de euro. Asta înseamnă că vom avea cam 6 miliarde, asta înseamnă că te duci spre 5-6% din PIB.
Rep.: Vă asumați un eșec al acestei legi?
L.D.: De vreme ce am fost unul din inițiatorii acestei legi normal că trebuie să-mi asum la o adică și un eșec al acestei legi.
Rep.: Știți că în 2006 a fost promulgată legea sănătății. Președintele Băsescu a susținut legea. Dar, legea aceea a bombardat strict directorii de spitale. După patru ani de zile, sistemul este la zero.
L.D.: Legea a dus mai multe fonduri, să știți.
Rep.: Drept dovadă că azi trebuie să se intervină urgent …
L.D.: Legea 95 dacă ne uităm pe banii de la Casa Națională a adus mai multe fonduri, dar realitatea cu legea 95 e foarte simplă. Că tot ați adus aminte de președinte, în acele momente președintele a fost mințit de către ministrul de la acea vreme care nu avea interesul decât să-și pună directorii de la PNL prin toate spitalele.
Rep.: Și acum i s-a spus adevărul?
L.D.: După cum vedeți cel puțin în ceea ce privește politizarea, sistemul este zero, măcar nu putem fi acuzați de faptul că încercăm o așa zisă reformă în care să încercăm să ne punem oamenii pe acolo din toate partidele. N-are nicio legătură, încercăm să introducem criterii de eficiență și de performanță și chiar dacă lucrurile sun învolburate în acest moment, chiar dacă există foare mulți care se opun, discuțiile care se vor face în următoarea perioadă de timp o lună – două, eu sper ca lumea să vină cu idei constructive și nu distructive. Până la urmă vedeți că n-am spus că legea este perfectă, dar este sigur perfectibilă. Decât să stai s-o critici, mai bine să vii cu propuneri: «uitați, la capitolul acesta noi spunem că ar fi bine așa, uitați care sunt argumentele». Eu sper din tot sufletul că toți românii bogați sau săraci vor beneficia de un pachet de servicii de bază. Medicamente vor avea chiar mai multe, pentru că v-am spus că unitățile acestea private, casele private vor putea intra inclusiv pe sistemele secundare, medicamente, materiale. Poate sistemul de distribuție să aibă un pic de suferit, dar până la urmă pe mine mă interesează pacienții.
