Bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate are în prezent un deficit de cel puțin 2,5 – 3 miliarde de lei, frauda din sistem fiind de aproximativ 400 de milioane de euro pe an, a declarat președintele CNAS, Lucian Duță, într-un unui interviu acordat agenției MEDIAFAX.
Lucian Duță a vorbit, în interviul acordat agenției MEDIAFAX, despre subfinanțarea sistemului, problema cea mai gravă existentă la nivelul sistemului sanitar, care în cifre ajunge la cel puțin 2,5 – 3 miliarde de lei, aproximativ 750 de milioane de euro.
Președintele CNAS a făcut referire la sistemul ermetic existent și la corupția din sănătate, atât pe palierul creat de relația dintre furnizorii de medicamente și medicii prescriptori, cât și pe cel generat la nivelul spitalelor, prin internări false și raportări conform recomandărilor firmelor de management, care îi învață pe șefii de spital, din punct de vedere tehnic, cum să „fenteze” sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Lucian Duță a susținut că, teoretic, nivelul corupției pe fondurile CNAS este, cel puțin teoretic, de aproximativ 15%-20%, frauda putând ajunge până la 400 de milioane de euro pe an.
Referendu-se la relația tensionată din ultimele zile cu medicii de familie, Lucian Duță a spus că aceștia doresc, în fapt, o majorare a finanțării cu 30%, situația care, deși justificată, este imorală în condițiile reducerilor salariale la nivelul altor structuri sau instituții.
Președintele CNAS a mai vorbit în interviu și despre medicii care optează să muncească în străinătate, în principal doctori tineri, el afirmând că motivele acestora sunt legate de imposibilitatea de a pătrunde într-un sistem ermetic în care nu competența este criteriul de selecție, dar și despre condițiile de lucru care în unele situații pot pune în pericol viața pacientului.
Prezentăm integral interviul acordat de președintele CNAS, Lucian Duță, agenției de presă MEDIAFAX:
„Reporter: Întrucât problemele din sistemul sanitar se acutizează de la o zi la alta, aș vrea să vă întreb, domnule președinte, care este situația bugetului asigurărilor de sănătate. A crescut în 2011 față de 2010?
Lucian Duță: Anul acesta, bugetul CNAS, ca și cifră exactă, este de 16,4 miliarde RON, față de anul 2009 când a fost 15,2 miliarde RON. Cu alte cuvinte, avem o creștere de aproape un miliard și jumătate, creștere a veniturilor care a rezultat, după cum știți, din impozitarea pensiilor, care a fost făcută pentru sumele între 7 milioane și 10 milioane de lei. Pe de altă parte, sistemul, dacă e să ne uităm la cifrele de anul trecut, funcționează pe cheltuieli undeva situate între 18 și 18,5 miliarde RON. Tendința anul acesta este de asemenea crescătoare, se duce probabil undeva spre 19-19,5 (miliarde de lei – n.r.), mai ales în urma măsurilor care au fost luate privind clasificarea spitalelor. Aceasta înseamnă că bugetul CNAS are un deficit, cel puțin la ora aceasta, de două miliarde și jumătate – trei miliarde RON, adică aproximativ 750 de milioane de euro.
Rep.: Deficit spuneți.
L.D.: Este practic un deficit structural. Noi, practic, dacă e să ne raportăm la anul 2007, observăm o situație cel puțin bizară. În anul 2007, CNAS înregistra un excedent, iar în anii 2008 și 2009 practic a început să înregistreze datorii foarte mari, datorii care s-au transformat în realitate într-un deficit structural, adică piața atât a început și a învățat să consume. Principala motivație a acestui fapt este aceea că în anul 2008, așa cum mai spus-o de atâtea ori, domnul ministru Nicolăescu a intervenit în piața de consum a medicamentelor și a scos orice fel de regulă și de reglaj al consumului de medicamente. Practic, destabilizarea CNAS i se datorează exclusiv domnului ministru Nicolăescu.
Rep.: Care este cea mai grea problemă cu care se confruntă sistemul sanitar din România?
L.D.: Evident că principala problemă cu care se confruntă sistemul sanitar astăzi este subfinanțarea sistemului. La acest element esențial se adaugă lipsa de viziune în alocarea fondurilor. Cu alte cuvinte, avem fonduri puține pe care le administrăm prost.
Rep.: Adică cine le administrează prost, dumneavoastră, CNAS?
L.D.: Este o chestiune care vine din trecut și pe care noi am încercat în acest ultim an, un an și jumătate, am încercat să o corectăm. Ca să vă dau exemple concrete, aș vorbi aici de lipsa standardizării actului medical. Cu alte cuvinte, în România noi facem medicină fiecare cum vrea, nu spun cum facem, bine sau rău, dar nu există reguli și o standardizare a actului medical în urma căruia să putem spune foarte clar cât costă acel act medical. De asemenea, avem o altă aberație în sistem, și anume încercăm să reglăm cheltuielile în diferite paliere – medicină de familie, medicină de ambulator, spitale. Vedeți că s-au și închis spitale. Se încearcă o reformă foarte dură a spitalelor, dar pe de altă parte lăsăm piața farmaceutică total nereglementată.
Piața farmaceutică, așa cum am mai spus, crește, produce dezechilibre foarte mari în sistem și, practic, cei care resimt acest lucru, pentru că banii sunt limitați, sunt în final furnizorii de servicii medicale și, mai grav, în final pacienții. Noi avem, așa cum am mai spus, o tendință de canibalizare a fondurilor CNAS de către consumurile crescute de medicamente. Ideea este nu că se consumă multe medicamente, ci faptul că această piață nu este reglementată de niciun fel. Chiar dacă avem variante de consum mai ieftine, medicii, în realitate, refuză să le prescrie. Acesta este principalul argument pe care eu l-am adus atunci când am denunțat relația de concubinaj care există între unii medici – vă rog să rețineți, între unii medici, nu între toți medicii – și piața farmaceutică. În realitate, nu avem niciodată fonduri destule pentru spitale, pentru medici, pentru că, nereglementând piața de medicamente, automat aceasta are tendința să crească și să consume resurse câteodată nejustificate.
O altă aberație a sistemului este aceea că nu avem o prioritizare a plăților către furnizorii de servicii medicale în raport și cu gradul lor de competență și pregătirea lor profesională, și cu ce reprezintă cu adevărat în sistem. Și aș vrea să vă dau câteva cifre: bugetul alocat medicinei de ambulatoriu, adică medicilor specialiști, chirurgi, cardiologi, nefrologi etc. a înregistrat până în anul 2007 un buget de aproximativ jumătate din cel al medicilor de familie. În 2008 bugetul medicinei de familie a fost 1,4 miliarde, iar al medicilor de ambulator 390 de milioane (25%). Este o chestiune aberantă pentru noi. Avem o situație la ora aceasta în care unii medici de familie câștigă mult mai mult și câștigau mai ales mult mai mult decât medicii specialiști și chiar decât medicii din spitale.
Rep.: De ce câștigau mai mult?
L.D.: Pentru valorile de punct, sumele alocate acestui segment din start erau date mai mici. Și de asta v-am spus că a existat …. acesta este un alt argument pentru lipsa aceasta de viziune legată până la urmă de alocarea fondului în raport cu pregătirea doctorilor. Nu putem să spunem la ora aceasta că sunt unii mai importanți decât ceilalți, dar totuși pregătirea unui medic specialist se face în foarte, foarte mulți ani, competențele se câștigă mult mai greu. Toate aceste probleme pe care eu vi le-am expus sunt în final anvelopate de corupția din sistem, corupția care eu cred că la ora aceasta și, știu, lucrurile acestea sunt promovate de anumite grupuri de interese, în colaborare cu anumiți medici al căror principal obiectiv este netransparentizarea sistemului, neintroducerea regulilor de piață și monopolizarea, dacă vreți, a fondurilor, direcționarea fondurilor CNAS către anumite segmente care sunt foarte profitabile, foarte profitabile nu pentru pacienți, ci pentru anumite firme și pentru anumiți doctori.
Rep.: Deci cine face parte din aceste grupuri de interese?
L.D.: Am spus-o foarte clar: sunt anumite firme de medicamente și anumiți medici. Dacă vreți să vă dau pe diferite paliere, diferite tipuri de corupție, vorbeam cu… de exemplu cu cei care dețin laboratoare medicale. Știți că la aceste laboratoare pacienții vin cu bilete de trimitere de la medicul de familie. Am auzit, și nu numai că am auzit, toți știu din piața aceasta ce se întâmplă. Cu alte cuvinte, medicii – unii medici de familie, ca să nu-i mai acuz pe toți, sunt doar unii, să fie foarte clar – trimit discreționar pacienții către anumite laboratoare contra unor comisioane care li se întorc de la aceștia.
Rep.: Adică?
L.D.: Adică eu când dau trimiterea sau vă spun „te duci la laboratorul X să-ți faci analizele” știu că de la acel laborator mi se întoarce o sumă de bani înapoi.
Rep.: Avem dovezi în acest sens?
L.D.: Eu v-am spus ce mi s-au plâns…. o parte din cei care au laboratoare. Faceți o anchetă și o să vedeți că vă vor recunoaște toți care au laboratoare că aceste mecanisme există. Faptul că nu s-a discutat niciodată despre aceste mecanisme…… se datorează șantajului și presiunii pe care au exercitat-o în permanență grupurile acestea semioligarhice din structurile de conducere ale medicilor, cărora le-a convenit ca aceste mecanisme să se perpetueze și mai ales să fie foarte multă liniște.
Un alt exemplu v-aș da la medicii specialiști, ei sunt în realitate cei mai mari producători de rețete false, rețete la morți și cei care interacționează cel mai mult cu firmele de medicamente. Ca o paranteză fie spus, în lipsa unui cod etic care să reglementeze interacțiunea legală între producătorii de medicamente și medici, normal, lucrurile se perpetuează. Eu am spus întotodeauna că datoria CNAS nu este sau este să-i identifice și pe cei care produc fraude, dar cea mai importantă datorie este de a crea un cadru legal prin care se elimină frauda. Numai creând cadrul legal poți într-adevăr spune că ai transparentizat sistemul. Am încercat să introduc reguli la internare, toată lumea a întrebat… ați văzut câte țipete și câte scandaluri s-au produs pe această temă, dar nimeni nu spune – pentru că urmează imediat să vă spun, să coborâm la spitale – cum se produce corupția, de acele internări care se fac fictive, se fac pentru pacienți care n-au nevoie de internări, se fac internări, de exemplu, pentru a se face anumite studii clinice pe banii statului, pentru că banii de pe studiile clinice uitați-vă la cine se duc. Nu se duc la spital care suportă costurile de internare ale pacientului, ci se duc în buzunarele unora. Aceasta a fost esența faptului că încerci să introduci reguli de internare.
Rep.: Câte internări false sunt în acest moment?
L.D.: Deci noi apreciem, vorbeam cu domnul profesor Vlădescu acum câteva zile și dânsul spunea că pe vremea dânsului la un singur spital au găsit 8.000 de foi de internare care nici măcar nu erau completate, erau false toate. Spitalele au tendința întotdeauna să facă internări cât mai multe pentru a justifica activitatea și practic pentru a lua venituri nejustificate de la CNAS. Or, când încerci să vii cu o reglementare a pieței, de a stabili un cadru legal prin care până la urmă să ai grijă de banii pacienților, de atâtea ori vei avea o opoziție pe care și astăzi, din păcate, o observăm cu toții.
Rep.: Considerați acele criterii foarte bune. Vă simțiți nedreptățit pentru faptul că nu au fost acceptate?
L.D.: Acele criterii nu au fost scrise și nu au fost elaborate de CNAS. Acele criterii au fost elaborate în anul 2006 de către o firmă de consultanță germană, firmă de consultanță care a fost plătită pe bani Phare. S-a produs acel act cu criteriile de internare, acel act a fost asumat și recunoscut de către Ministerul Sănătății, iar noi ce am încercat să facem a fost să transpunem acel act în normele contractului-cadru, acolo unde le era locul. Nu au fost în niciun caz elaborate fără să fie consultați medicii sau, cum au spus unii, că au fost făcute pe picior de către CNAS. Deci sunt rezultanta unui document oficial asumat de statul român.
Rep.: Să mergem mai departe cu corupția la spitale…
L.D.: V-am spus că la spitale, și v-am dat acest exemplu cu internările false care se produc în spitale.. eu nu am fost președintele CNAS dintotdeauna, eu vin din camera de gardă, am condus două spitale până acum și credeți-mă că toate mecanismele prin care se fraudează CNAS le cunosc foarte bine. Aș vrea să mai constatați încă un fenomen foarte interesant. Uitați-vă că există o groază de spitale care și-au angajat așa-numite firme de management care le învață cum să raporteze oficial. Asta le învață: cum să raporteze indicatorii la CNAS. În realitate, acele firme de management nu fac decât să-i învețe, din punct de vedere tehnic, pe managerii de spital cum să fenteze sistemul de asigurări sociale. Pentru că, revin la același lucru, lipsa de reglementări la nivelul asigurărilor sociale lasă foarte multe portițe deschise pentru a frauda sistemul.
Rep.: Pentru că problemele curente astăzi se învârt în jurul medicilor de familie, spuneți-mi vă rog ce se întâmplă? Cei mai mulți n-au semnat contractul de servicii, nici actele adiționale, nici contractul pentru 2011. Sunt pacienți care nu primesc medicamente compensate, nici trimiteri. Ce se întâmplă cu acești pacienți și cum poate fi reglementată situația?
L.D.: Puțină lume a observat că în ultima lună Guvernul a modificat de două ori contractul-cadru. Modificările contractului-cadru s-au făcut în urma negocierilor cu medicii de familie tocmai pentru a le satisface toate acele revendicări ale dânșilor. Calculați, vă rog frumos, pe valorile de punct ale medicilor de familie, valori care au fost publicate în normele contractului-cadru și o să constatați ceva foarte simplu: că bugetul alocat medicilor de familie anul acesta a crescut cu 10% față de prevederea inițială de la 1 ianuarie. Deci, noi, ca să încheiem anul, în realitate mai avem nevoie de încă 80-100 de milioane de RON. Deci, deja CNAS, Guvernul va trebui să facă un efort suplimentar pentru a suplini aceste valori care au fost convenite parțial cu unii dintre dânși. Ceea ce doresc în realitate dânșii astăzi este un lucru foarte simplu: vor o creștere a bugetului alocat medicinei de familie cu 30%. Acest lucru mie mi se pare, sincer să vă spun, chiar dacă este justificat, repet, este justificat, în condițiile României de azi că este absolut imoral. Și v-aș aminti un amănunt despre care nimeni nu vrea să vorbească, anul trecut, când la toți medicii, la tot sistemul sanitar, la toți angajații din Casa Națională, din minister li s-au scăzut salariile cu 25%, dânșilor nu li s-a micșorat valoarea de contract, au luat aceiași bani. Doi la mână, vedem câte eforturi și cât de greu este să iei măsuri de tipul celei de la nivelul Ministerului de Interne. Este imoral să tai alocația de hrană unora, iar altora să le dai creșteri de buget de 30%.
Rep.: Domnule președinte, totuși, ce se întâmplă cu pacientul? În acest moment ce soluție aveți pentru pacienți?
L.D. : Am spus-o și o mai spun în continuare, în prima zi au semnat 10% din medici cu noi…
Rep.: Acte adiționale.
L.D.: Acte adiționale, păi așa și trebuie… să ocupe în fiecare an. Noi așteptăm medicii de familie să vină să semneze, ăia care într-adevăr înțeleg, pentru că există un potențial de creștere la 50%-60% la unii medici în actualele condiții ale acestei norme.
Rep.: Revin. Ce se întâmplă cu pacientul ?
L.D.: Eu v-am spus foarte clar, noi vom afișa listele cu medici la nivelul caselor județene. Pacienții se pot duce să se înscrie pe listele medicilor care au încheiat contract cu CNAS și, în felul acesta, își pot lua rețetele, își pot lua biletele de trimitere, medicii vor fi plătiți…
Rep.: Sistemul este pregătit să suporte un astfel de aflux de bolnavi de la un medic la alt medic? Cum va fi plătit medicul?
L.D. Medicul va fi plătit așa cum prevăd normele contractului-cadru, adică la servicii. Cu alte cuvinte, va face mai multe servicii, i se vor plăti banii. Este legal și putem să facem lucrul acesta. Ce vreau eu să vă spun este că mie, la ora aceasta, mi se pare absolut imoral ca noi să cedăm la șantajul, atenție!, nu al medicilor de familie, ci al celor de care sunt reprezentați. Și am să vă spun ceva, am vorbit de mai multe ori cu medicii de familie și reprezentanții medicilor de familie și atunci când ei spun că nu sunt bani și că unii își iau mai puțin bani, în realitate ei își calculează și se raportează la veniturile lor, ale celor care conduc. Probabil că dacă am lua măsuri care nu le-ar fi afectat de niciun fel veniturile atunci eram foarte buni. Aș vrea să vă mai spun ceva foarte interesant. Până acum doi ani, un medic de familie nu era foarte stimulat să interacționeze cu pacientul, să aibă grijă de pacient, să-și desfășoare activitatea pentru care este plătit. El era plătit doar pentru listă, era un fel de – ca să folosesc un alt termen – era un fel de listaci. Aveai listă, te duceai la CNAS și-ți luai banii. Faptul că noi am încercat să schimbăm regulile în sistem și să spunem „vă luați doar o parte din bani pe listă și o parte vă luați pe servicii”, adică pe munca prestată efectiv cu pacientul, a generat și sunt convins că va genera multiple tensiuni. Pe de altă parte, nimeni nu vrea să vorbească despre monopolizarea pieței în ceea ce privește medicina de familie. Toți pacienții la ora aceasta sunt încadrați doar pe listele medicilor de familie, au un monopol, șantajează statul, pe când medicii tineri, pe care noi am încercat să-i ajutăm prin faptul că nu mai plătim decât până la 2.200 per capita, nu au acces în sistem. Așa cum, o să vă spun puțin mai târziu, așa cum se întâmplă și pe alte paliere, medicina de familie este un sistem ermetic, este un sistem închis, în care nu au acces decât cei care vor anumiți doctori.
Rep. : Nu este vina sistemului că nu creează mai multe locuri ca să pătrundă tinerii?
L.D.: Asta am încercat să facem și noi și, vă repet, prin faptul că n-am mai plătit și că am scăzut posibilitatea să-ți iei banii doar pentru faptul că ai pacienți pe listă, am dat posibilitatea și altor doctori să intre în sistem. Nu poți să lași sistemul să fie închis ermetic cu niște doctori care nu mai au niciun interes, în cazul acesta să profesionalizeze, stau tot timpul și șantajează statul. Aș vrea să insist pe acest lucru, s-a încercat escaladarea conflictului spunându-se că eu acuz medicii de familie. V-am spus foarte clar: este vorba de anumiți medici de familie și cei care sunt la ora aceasta, chipurile, reprezentativi. Știți că eu am colegi de facultate și am vorbit cu ei, m-au îndemnat să mă țin tare, pentru că tot ceea ce spun eu la ora aceasta este perfect adevărat.
Rep.: De ce credeți că mulți medici pleacă din România?
L.D.: Vă mărturisesc că acum 10 ani, când eram și eu anul doi sau trei de rezidențiat, și eu am vrut să plec. Și am să vă spun ce vorbeam cu colegii mei și concluzia care răzbătea din acele discuții. Mi-amintesc că pe vremea aceea câștigam un salariu, acum 10 ani, de 100 de dolari, ca medic rezident. Până la urmă, părinții mei pe fiecare lună făceau eforturi să ne trimită bani ca să putem să supraviețuim în București. Cu toate acestea, nu neapărat lipsa banilor m-a făcut să mă gândesc să plec, ci mai ales lipsa de perspectivă în ceea ce privește realizarea profesională.
Medicina, puțini oameni o știu, este un sistem ermetic închis. Chiar dacă pare dur ce spun, mulți dintre colegii mei știu că este adevărat, intrarea medicilor în anumite spitale se face pe orice fel de criterii în afară de cel de competență. Cu alte cuvinte, poți să fii tu cel mai deștept din țara asta, poți să ai nu știu câte diplome, că nu vei fi angajat decât dacă faci, dacă ai contracte cu cei sau cu partea din medicină oligarhizată. Cu alte cuvinte, cunoști pe cine trebuie și nu trebuie să fii atât de competent ca să lucrezi în spitalul care trebuie. Știu că această afirmație va da naștere la nenumărate dezbateri.
Pe de altă parte, îmi amintesc emisiuni care arătau cum sunt angajați doctorii, nași, fini, veri, nepoți. Aveam la un moment adevărate familii care ocupau spitale întregi. Eu n-am spus poate că doctorii aceia nu sunt bine pregătiți profesional, dar atât timp cât sistemul nu este transparent, cât nu dă posibilitatea celui care într-adevăr dorește să se facă medic, să se profesionalizeze, să învețe, atunci eu cred că principalul motiv pentru care pleacă este acesta.
Un alt motiv pe care vi l-aș enunța ar fi legat de lipsa mijloacelor prin care să-ți desfășori activitatea ca medic în siguranță față de pacient. Noi avem tendința întotdeauna să venim să arătăm că am cumpărat elicoptere, avioane, rachete, dar uităm că cei în sala de operație uneori n-au nici pense. În momentul în care nu ai cu ce să lucrezi, dezamăgirile și frustrările sunt foarte mari. Și în al treilea rând, dar nu ultimul, este într-adevăr problema de finanțare, de veniturile doctorilor, și dacă o să observați, o să vedeți că au plecat în general medicii care reprezentau viitorul, medicii tineri; nu știu, aș vrea să fac o glumă, ați văzut dumneavoastră plecând vreun profesor universitar din România?
Rep.: Nu.
L.D.: Poate vă întrebați și dumneavoastră de ce? Pentru că anumitor doctori le convine mult mai bine să stea în România, să știți că veniturile unui segment – foarte mic, e adevărat – dintre doctori, sunt mult mai mari decât le-ați anticipat chiar și dumneavoastră.
Rep.: La cât se pot ridica veniturile unui profesor universitar care nu vrea să plece din România?
L.D.: Cel mai bine, pentru a nu mai da eu cifre din acestea care sigur o să explodeze piața, este să întrebați pacienții, care sunt… cam cât plătesc pentru anumite operații și o să vedeți. Eu, când vorbeam de corupția din România, nu mă refeream la aceste atenții care li se dau doctorilor. Aceasta este perdeaua de fum pe care au aruncat-o toți cei care produc adevărata corupție în România. Și adevărata corupție în România este cea pe care v-am descris-o mai înainte. Vorbim aici de un nivel al corupției pe fondurile CNAS de aproximativ 15%-20%, aproximativ.
Rep.: Adică 15-20% din banii dumneavoastră se duc pe corupție…
L.D.: Există posibilitatea teoretică, având în vedere că poți să scrii rețete câte vrei, false, poți să internezi ce vrei, poți să trimiți pacienții unde vrei, există posibilitatea undeva să fraudezi sistemul, undeva pe la 15%…
Rep.: Deci plătiți pentru corupție 15%-20% din banii pe care îi aveți?
L.D.: Deci eu cred că plătim… sigur, la ora aceasta, eu cred că frauda se duce undeva la 400 de milioane de euro pe an. Nu este important că au venituri să spunem din atențiile care le dau pacienții, nu aceasta este corupția, pentru că niciun doctor pe care îl cunosc eu nu a cerut vreodată bani de la pacienți. Problema este, cu cât te duci pe scara profesională mai sus, cu atâta intri în cercul acela ermetic care practic ține sistemul pe loc.
Rep.: Deci, cine sunt oligarhii din spitale ?
L.D.: Oligarhii din spitale sunt toți acei de pe posturile de conducere din spitale, care, conform legii, nu pot fi mișcați vreodată.
Rep.: Adică șefii de clinici.
L.D.: Eu v-am spus de toți. Eu n-am nominalizat funcții, v-am spus, uitați-vă pe ștatul de plată și la regulamentele care funcționează și o să vedeți că odată ajuns pe funcții de conducere, practic, poți să faci cam ce vrei tu. Tot vorbeam de domnul Nicolăescu, dacă vă amintiți acum vreo șase ani, și dânsul spunea la fel despre clinici, că sunt pe tarlaua lor, îmi aduc aminte vorbele dânsului perfect. A fost asumată legea în ’95 în Parlament. Scopul domnului Nicolăescu sub acest discurs foarte spumos în realitate a fost schimbarea directorilor de spitale și punerea unei elite clientelare de la dânsul din partid. Ne-am trezit peste noapte cu directori de spital care de fapt nu intraseră în spital în viața lor. N-aveau idee despre sistemul sanitar, iar peste șase luni, un an de zile, în realitate, toți aceia pe care domnul ministru îi blama la vremea respectivă, în realitate i-a pus înapoi pe funcții.
Rep.: Oricum, directorii sunt noi, au fost repuși prin alt concurs în ultimii patru ani, deci nu putem vorbi despre aceiași directori.
L.D.: Eu cred că toată reforma pe care domnul Nicolăescu a trâmbițat-o n-a fost în realitate decât un fals și că sistemul a rămas la fel de ermetic, la fel de producător de incompetență, la fel de producător de fraude, la fel de dezorganizat și la fel de lipsit mai ales de viziune și de perspectivă. Dânsul nu a făcut, vă repet, decât să elimine directorii de spital pentru a-și pune clientela de la partid.
Rep.: Au fost închise spitalele, au fost clasificate, le finanțați altfel. Ce economie la buget veți avea în acest context ?
L.D.: Nu vom avea nicio economie la buget. Din contră. Aș vrea să fie foarte clar un lucru: clasificarea spitalelor așa cum s-a făcut scoate practic CNAS din locul acesta de finanțare. Dacă până acum veneai și îți negociai tot bugetul cu casa de asigurări locală, acum nu poți să vii să-ți negociezi decât pe anumite paliere, bolnavi cronici, servicii paraclinice, dar nu și numărul de internări care este fix, procent din capacitatera maximă de contractare. Clasificarea spitalelor aduce un plus de finanțare pe întregul sistem spitalicesc de 500 de milioane de RON, dar, atenție!, este doar pe șase luni, ceea ce înseamnă că pe an va fi un miliard de RON, ceea ce până la urmă este un lucru foarte bun. Este foarte bine că ne îndreptăm atenția spre spitale, dar trebuie să fim foarte atenți la ce eventuale dezechilibre se vor aduce în sistemul de asigurări de sănătate. V-am spus de la început că noi avem la ora aceasta un deficit de 2,5-3 miliarde de RON și trebuie să fim foarte atenți să vedem înspre ce ne îndreptăm.
Rep.: Deci clasificarea spitalelor poate să ducă sistemul în colaps?
L.D.: N-am spus asta. Măsurile … eu cred că în continuare că trebuie să vedem ce măsuri de reformă trebuiesc luate la nivelul spitalelor, pentru că încă sunt foarte multe.
Rep.: Câte spitale trebuie să existe în România ca să fie un sistem performant?
L.D.: Nu știu. Aici nu se pune problema câte spitale trebuie să ai sau să închizi. Se pune problema să-ți fixezi un număr de spitale și să încerci să asiguri asistența medicală celor care stau departe de spitale, prin niște mecanisme foarte eficiente. Adică, bun, în orașul tău nu mai ai spital, dar ai acces la servicii medicale de urgență, de transport medical, astfel încât să ajungi în siguranță la un spital. Deci nu poți să vii să închizi spitale neavând o strategie și o viziune foarte clară la ceea ce trebuie să pui în loc. De aceea eu cred că este mult de discutat despre câte spitale trebuie să avem în România. Nu poți să închizi spitalele strict pe criterii contabilicești, trebuie văzut în dinamică ce pui în loc.
Rep.: Ați atacat industria farmaceutică, ați atacat medicii… nu vă este teamă de represalii?
L.D.: Eu nu am atacat pe nimeni, eu v-am semnalat niște aspecte care la ora aceasta se înregistrează în anumite segmente ale industriei farmaceutice. Să fie foarte clar, în anumite segmente, anumiți doctori fac lucrurile acestea. Iar de frică, ce să vă spun, educația de chirurg m-a învățat ca atunci când ai de-a face cu un abces plin cu puroi mai bine trebuie să-l tai, că în felul acesta salvezi viața pacientului. Chiar dacă este dureros trebuie să faci acest lucru. Restul… ce să vă spun, numele Lucian Duță nu este atât de important ca și nume, ca și funcție, dar cred că măsurile pe care trebuie să le impunem, regulile de piață, indiferent că le voi spune eu sau altcineva, sunt absolut necesare.
Rep.: La ce să ne așteptăm până la sfârșitul anului, veți avea bani să susțineți sistemul până la sfârșitul anului? Știu că este o rectificare bugetară despre care a vorbit domnul ministru, dar ce mai aveți în pușculiță, programe naționale…?
L.D.: Eu cred că în urma rectificărilor bugetare, și există o foarte mare preocupare la nivelul Guvernului la ora aceasta, da, până la sfârșitul anului vom avea bani.
Rep.: Gândiți o strategie în privința programelor de sănătate?
L.D.: Eu am spus-o de mai multe ori că sunt două programe mari care trebuiesc restructurate și regândite: programul de diabet și programul de oncologie. Ca și o mică picanterie, am încercat să-mi găsesc un președinte sau cineva să-mi coordoneze programul de diabet. Toată lumea m-a refuzat, cu toate că era funcție de conducere, spunând că n-au curajul să intre în acest program. Programul de oncologie, pe de altă parte, un program care din punct de vedere emoțional, dacă vreți, ne produce în general foarte multe probleme, trebuie la fel regândit. Trebuie să vedem foarte clar. Avem fondurile limitate. Trebuie să dai acces la tratament la câți mai mulți oameni. Avem foarte mulți bolnavi de cancer. Nu pot eu singur să-mi asum rolul acesta de Dumnezeu, să spun «aceste medicamente se plătesc, aceste medicamente nu se plătesc», pentru că pacientul până la urmă suferă. Atunci trebuie o discuție deschisă, pe care să o facem cu comisiile ministerului, cu Colegiul Medicilor. Să ne decidem odată pentru totdeauna ce vrem să facem cu acest program de oncologie. Pentru că, vedeți dumneavoastră, consumăm o groază de bani pe medicamentele din oncologie, nimeni nu a adus nicio analiză la rezultatele alocării acestor sume, dacă într-adevăr trăiesc mai mult acei pacienți sau calitatea vieții e mai bună. Uităm că, de exemplu, radioterapia, care este un element esențial în tratamentul bolnavului de cancer, la noi este aproape inexistentă. Singurul centru care într-adevăr poate să emită ceva pretenții europene este centrul de la Cluj. Noi, anul acesta, este prima oară când alocăm mai mult acestui segment de radioterapie tocmai pentru a încuraja inclusiv investiții private în radioterapie. Duceți-vă să vedeți ce este în aceste clinici, cum stau oamenii, ce amărâți sunt. Este clar că n-am făcut până acum nimic aici. E mult mai simplu să spui, spre exemplu, că finanțezi medicamente decât să construiești ceva serios, cum e radioterapia.
Rep.: Dacă mâine ar fi remaniere și ar trebuie să faceți o evaluare, cum vă considerați dumneavoastră pentru sistem? Bun, foarte bun ?
L.D.: Atunci când evaluezi un om trebuie, în afară de percepția publică pe care încearcă unul s-o arunce asupra ta, trebuie să evaluezi din punct de vedere obiectiv ce a făcut. Și, din punct de vedere obiectiv, aș vrea să vă uitați că este prima oară când cineva are curaj să vorbească cu subiect și predicat despre corupția din sistemul medical. Este prima oară când se încearcă să se ia măsuri împotriva corupției. Informatizarea sistemului medical este principala armă pe care o putem pune la dispoziția statului pentru a împiedica fraudarea sistemului de sănătate. Vedeți câte voci pițigăiate sunt în toată România care ne acuză că nu știu ce vrem să le punem, cip-uri în cap la pacienți, cardul de sănătate și sistemele informatice. Observați că sunt aceiași oameni care au ceva, de obicei, de ascuns și care nu spun ceva esențial, în sistemele informatice avem toate licitațiile pornite. Oamenii aceștia nu spun ceva esențial, că principala funcție în sistemul informatic este de a nu mai permite unora să fure. Este o poziție, noi trebuie să mergem în față și om vedea ce s-o întâmpla. De asta vă spun că aprecierea că ai fost bun, rău, până la urmă trebuie făcută cu măsură și cu indicatori obiectivi, faptul că ai avut curaj.
Să vă dau alt exemplu. Să spui: «domnilor, există tratamente la fel de eficiente, dar cu prețuri mai mici» și «fiți corecți față de pacienți și dați-le medicamente acelea mai ieftine ca să avem resursă financiară să le dăm și altora medicamente» – aici vorbesc de prețul acela de referință pe care l-am inclus și care și-a făcut efectul – iarași este un element pe baza căruia pot fi măsurat. Restul, în ceea ce privește percepția publică, recunosc că – hai să spunem, așa, între ghilimele – adversarii mei sunt foarte puternici.
Rep.: Îi veți «dobândi»?
L.D.: Dacă nici tu nu crezi că îi dobândești, atunci cine mai crede…”
