Deloc nu ne lasă ziarele să-l uităm pe Emil Constantinescu. Nu demult, poftim, am fost anunțați că, celui ce s-a crezut un timp președintele României, i s-au tăiat 30 de centimetri din intestinul prin care comunicăm cu buda.
Ce ironie! Să se intervină cu bisturiul precis în locul unde te-a durut constant de soarta țării. Tare mă tem însă că purtătorul de barbișon s-a operat fără motiv, doar ca o revoltă disperată la condamnarea pe care a primit-o, din partea poporului, la „anonimat greu”.
Parcă n-a făcut la fel și-acum trei ani, cînd ne-a pedepsit cu patru volume de panseuri și amintiri prezidențiale, volume în care a polemizat, printre altele, și cu faimoasa unghie de la degetu’ mic al altui mare om de litere, fostul premier Radu Vasile?
*
Multă minte mai au și președinții ăștia!
Decît să se fi străduit pe hîrtie, nu era mai comod să-i fi spus premierului, de la obraz, la vremea respectivă:
– Taie-ți, bre, unghioiul ălă, c-o zice opinia publică mondială că suntem o nație de țopîrlani!
Cînd si-a lansat cele patru damigene cu amintiri, Constantinescu ne-a adus la cunoștință că „va continua să lupte împotriva corupției, minciunii și altor flageluri din societatea românească”
Bine spus, prost gîndit! Căci, pentru a continua să lupte, ar trebui să fi luptat vreodată.
