Am destui cunoscuți – persoane cu pretenții – care-și spionează cu lupa nevestele sau pre-nevestele, numindu-le astfel pe femeile cu care n-au ajuns încă în fața ofițerului de stare civilă, deși au cu ele legături de durată. Le citesc semeseurile de pe telefon, le intră pe burtă în adresa personală de e-mail sau pleacă fals în străinătate și se întorc brusc, special pentru a le surprinde în moalele flagrantului.
Unii dintre ei, în pas cu sprinteneala progresului tehnic, recurg și la echipamente moderne – microfoane strecurate în mașină, mici camere de luat vederi montate unde nici nu gândești – sau la serviciile unor detectivi particulari, că de stat nu există. Aceștia le urmăresc pe suspecte pas cu pas, vreme de săptămâni, căutându-le cu microscopul călcăturile pe alăturea traseelor conjugale.
Câteodată, bănuielile li se confirmă și atunci se lasă cu păruieli foarte urâte, uneori tragice. Trist, dar adevărat: după cum e vizibil pe ecranul televizoarelor, păruielile coboară adesea în bernă, dând materie primă polițiștilor, autopsierilor și popilor.
Un bărbat obez – fost cândva frumușel – mi-a spus:
– Dacă o prind pe nevastă-mea cu vreunul, lui i-o tai și i-o dau ei s-o mănânce.
Figura lui porcină, cu slana injectată de ură, spunea clar că exact așa ar fi procedat. Ce om prost! O clipă nu se gândește că soția lui, femeie încă frumoasă, s-a săturat să simtă deasupra 150 de kile de puhăvie!
Desigur, știu și femei care-și spionează bărbații la milimetru, prin aceleași metode mai vagi sau mai amănunțite, dar cazurile sunt mai puține, că femeile au totuși ceva mai multă înțelepciune. Când flagrantul scoate la iveală crudul adevăr, ele sosesc la locul faptei cu ăia micii smiorcăindu-se de mână – tati, cine-i tanti aia dezbrăcată, hai acasă, să mă ajuți să-mi fac temele la aritmetică. Astfel, scena câștigă în dramatism.
Hainele geloziei, purtate cu spor vreme de milenii, merg încă și acum, vor mai merge și de acum înainte. Mușchii, începând cu cei ai feței, se încordează, pistoalele se descarcă, topoarele tranșează trupul, atât de râvnit cândva, al celei cu care doreai să împarți forever și binele, și răul, și mediocrul.
Ce sentiment degradant este gelozia!
