După un an: nimic nou sub soare!

Acum un an de zile, 600 de reprezentanți ai asociațiilor culturale din spațiul locuit și de români dădeau publicității, la București, o Declarație prin care se cerea ”respectarea drepturilor minorității românești din Ucraina”. Reacția ”patrioților” din țara vecină – dar nu și prietenă, în ciuda sprijinului constant acordat de România apropierii graduale a Kiev-ului de U.E. – nu a întârziat să apară, sub forma unor amenințări cu mitinguri, pichetări și alte forme de intimidare a ”organizațiilor șoviniste românești”. Zis și făcut! Mai mult, unele elemente extremiste au furat steagurile României și U.E. Dacă anti-rusismul ucrainean s-ar putea justifica ”in extremis”, șovinismul nediferențiat nu are nicio scuză. Ca, de altfel, nici stratagemele oficialităților de acolo, care, în ciuda promisiunilor afirmate, repetat, la nivel guvernamental, ne tot ”duc cu zăhărelul” în privința școlilor românești din regiunea Cernăuți și a serviciului religios în limba română, practicând și acte de forță polițienească la adresa Centrului Cultural Român și a acad. Vasile Tărâțeanu. Deoarece articolul publicat acum un an în ”Zorile Bucovinei” nu și-a pierdut actualitatea sa de ”semnal de alarmă”, ci dimpotrivă, îl inserez în continuare: „Ucraina încearcă să respecte indicațiile Europei referitoare la problematica dată, dar întâlnește unele obstacole din partea unor curente naționaliste, care cer ucrainizarea tuturor școlilor cu orice preț. Aceste tendințe le simțim și noi, românii, din regiune. Unii politicieni ne învinuiesc de câte-n stele și-n lună – că avem prea multe drepturi, prea multe școli (iată spusele lui An.Tonescu din gazeta „Час ” №35, p.3 2017 : „Хоча цих шкіл на Буковині уже більше ніж румунських школярів”) („Cu toate că aceste școli din Bucovina depășesc numărul școlarilor români”) și că mai dorim ce nu ni se permite etc. Citind articolul așa-numitului (ascuns sub pseudonim) ”An.Tonescu”, intitulat „Vorbește limba română” din gazeta sus-amintită aflăm: denumirea articolului se referă la perioada 1941-1944, când legea lui I. Antonescu „interzicea” ucrainenilor bucovineni să vorbească ucraineana (de parcă astăzi ucraineana nu-i azi limbă de stat și obligatorie pentru toți?). Mai departe se referă la formarea României Mari în 1918, prin „acapararea pământurilor străine”, ca Transilvania, Banatul de Vest, Maramureșul, Crișana, Dobrogea de Nord și nordul Bucovinei. Și tace chitic, nu spune de cine erau populate aceste regiuni și cui au aparținut ele într-adevăr. În ce privește Bucovina, se amintește numai „ocupația din 1918” și atât. Autorul lipsit de curajul răspunderii se face mort în păpușoi referitor la tratatul de pace de la Saint-Germain din 1919, art.59, prin care Austria se dezice de ducatul Bucovina în folosul României. Și ca să ne închidă gura ne mai amintește : „Bucovina a fost dată României de către Hitler !?” Și numai „baioneta sovietică a pus România, cu poftele ei, la punct!”. Stranie poziție, când aceeași” baionetă în Estul Ucrainei e moscălească și fascistă” („Час” №43, 20.10.2011 p.10). Basarabia s-a unit cu România la rugămintea Sfatului Țării. Unde vedeți aici tendințe imperialiste și cuceriri de pământuri străine? Din contra, România s-a dovedit a fi un adevărat prieten al Ucrainei, fiind prima țară care a recunoscut independența tânărului stat ucrainean. O altă încercare de a provoca România, în timp ce Ucraina închide școlile cu limba română de predare, e și declarația naționaliștilor ucraineni, publicată în aceeași publicație a „prietenului” românilor bucovineni, veneticului venit nu se știe de unde – partidul „Corpul național” a informat că va picheta repetat Consulatul general al României la Cernăuți. Conform aceleiași surse, protestul ar fi generat de declarațiile „organizațiilor șoviniste românești, reunite în „Alianța pentru Centenar”, privind drepturile românilor din Ucraina, hotărâri adoptate în cadrul Conferinței „Centenarul Unirii și Basarabia”, găzduită de Parlamentul de la București”. I-a speriat, probabil, pe naționaliștii ucraineni, cerințele Declarației celor 600 de reprezentanți ai asociațiilor reunite la București, la 20 august 2017 în „Alianța pentru Centenar” cu privire la respectarea drepturilor minorității românești din Ucraina. Deși clasificarea noastră ca etnie minoritară ar trebui recunoscută într-un mod mai deosebit decât cea poloneză, evreiască, greacă, armeană ș.a. prin faptul că noi, românii, trăim din moși strămoși pe acest pământ și am devenit „minoritari” prin schimbarea frontierelor după poftele marilor hrăpăreți. Și să nu vă faceți păreri greșite despre cerințele acestei „Alianțe” ce n-a cerut altceva, doar să triumfe adevărul în Ucraina.” (Zorile Bucovinei, 26. 09. 2017)