După prima sticlă ești zmeu. După a doua ești înger. După a treia ești porc (1)

Multe se spun despre alcool. Multe se spun și despre cei care îl beau.
Departe de mine demonizarea acestei licori, mai ales că am avut câteva experiențe pe calea asta. Numai că una este să bei responsabil și alta e ca alcoolul să-ți guverneze existența. Sunt studii care arată că anumite tipuri de personalitate sunt mai predispuse la dependențe de tot felul și au șanse mai mari de a ajunge alcoolici. Normal, experții au luat problema în serios și au creat chestionare speciale, metode obiective, de a încadra populația consumatoare de alcool în diferite grade de risc. Ca să vă dau un exemplu. O unitate de alcool înseamnă alcoolul din 40 ml tărie sau 125 ml vin sau 330 ml bere. Așa se calculează. Adică, ai lins două beri, deja ai 6 unități. În funcție de numărul de unități consumate pe săptămână, pe lună, pe an, ți se face un scor. Acesta va spune specialiștilor în ce grupă de risc te afli.
Să nu credeți că numai la noi în țară consumul de alcool este mare. Nu! Toți beau. Ruși, nemți, suedezi, francezi, italieni etc. Fără excepție. Scurg și ăștia paharele, de zici că nu-i adevărat. Doar că la noi e un grad de abrutizare mai mare. Plus un nivel de educație care pe mine mă înmărmurește de fiecare dată când am ocazia să mă izbesc de el. Adică zilnic.
Alcoolul e mai perfid ca femeile. Te prinde foarte ușor în mrejele lui. Nu are toane, nu are migrene. Nu are pretenții. Nu vrea plimbat în BMW. Nu vrea sentimente, intenții serioase, eventual căsătorie. Nu te toacă zilnic la cap. Nu te pune să minți când s-a îngrășat, dar vrea să audă de la tine contrariul. Nimic din toate astea. Alcoolul e disponibil oricând. Te așteaptă, oricât ai fi plecat. E fidel. Îți dăruiește senzații noi de fiecare dată când e în compania ta. Alcoolul te face să crezi că poți trece mai ușor peste orice. Și, din păcate, orice prilej este bun pentru a te lăsa cuprins de beție.
***
În doze mici, alcoolul are un efect anxiolitic de netăgăduit. Șterge inhibițiile, stimulează creativitatea, dezleagă limbile și ajută la socializare. Marea majoritate a celor care beau încep de tineri. De câte ori nu am văzut adolescenți teribiliști, rangă de beți? Că, nah, așa e cool. Normal, anturajul are un mare rol în treaba asta. Și știți foarte bine că un adolescent ar face orice pentru a fi acceptat de anturaj. E vârsta cea mai vulnerabilă. Din păcate, vârsta la care începe consumul de alcool a scăzut foarte mult. Am văzut copii de 12-13 ani rupți de beți în crâșme unde, conform legii, nu ar trebui nici măcar să fie primiți. Ce să mai vorbim de servirea cu produse alcoolice. Dar asta e economia de piață. Vindem orice oricui. Și ne doare-n cur de consecințe. Copilul ăsta ajunge să bea după ore sau chiar în timpul orelor. Își urmează anturajul. Azi o bere. Mâine alta. Poimâine o tărie. Dacă mai are și o familie indiferentă sau prea ocupată cu alte probleme, atunci calea spre alcoolism îi este deschisă.
E doar un exemplu.
Cert e că alcoolul e un refugiu înșelător. Unii fac sport. Alții au o sută de femei pe an. Alții se droghează. Alții sar cu parașuta. Fiecare om are păsărica lui. Și aici mă refer exclusiv la moduri de defulare. Nu la…știți voi ce.