După dreptate – mulți drepți mor cu moarte rea și mulți păcătoși, cu moarte bună

Era un sihastru călugăr, cu semne și cu minuni strălucit și avea împreună cu el, un ucenic în pustie. Iar, într-una din zile, s-a întâmplat că a mers ucenicul lui în cetate, unde era un stăpânitor rău, netemându-se de Dumnezeu. Pe acesta, ucenicul starețului 1-a văzut mort și mult popor mergând după el, cu lumânări și cu tămâieri și cu cinste mare petrecîndu-1 la groapă. Iar, după ce s-a întors ucenicul în pustie, a aflat pe povățuitorul său, pe cinstitul stareț, mâncat de o fiară.
Și a început a se tângui mult și a plânge după stareț, zicând către Dumnezeu: „Doamne, cum se face, că a murit acel stăpânitor rău, cu atâta slavă, iar acest sfânt duhovnic, părintele meu stareț a luat o astfel de moarte, fiind mâncat de fiară?”
Deci, așa plângând el și vorbind întru sine s-a aflat lângă el îngerul Domnului, și i-a zis: „De ce te tânguiești și plângi după starețul tău? Pentru că acel stăpânitor rău avea și el o faptă bună, și, pentru acea faptă bună, cu cinstită îngropare, și-a luat plata sa, pe pământ. Iar, dincolo, se duce ca un osândit. Iar, povățuitorul și învățătorul tău, cinstitul stareț, întru toate a plăcut lui Dumnezeu și era cu toate bunătățile împodobit, însă, avea și el, ca un om, puțină prihană; și, prin acea amară moarte, i s-a iertat lui greșeala sa și s-a dus din viața aceasta, cu totul curat întru bucuria Domnului său.“
(Cuvânt al Sfântuiui Atanasie, că mulți drepți mor cu moarte rea și mulți păcătoși, cu moarte bună)