După demisie

Unul din evenimentele care, săptămâna trecută, au marcat scena politică suceveană, l-a constituit revenirea domnului Onofrei, de pe culmile ipotetic apolitice – hărăzite înalților funcționari publici – în mai joasele, dar pragmaticele, tranșee ale luptei politice. Orest Onofrei a solicitat, succesiv, guvernului încetarea contractului de muncă prin acordul părților, apoi, invocând lipsa unui răspuns prompt, și-a prezentat demisia și, pentru ca lucrurile să fie clare pentru toată lumea, a anunțat intenția de a candida, la apropiatele alegeri parlamentare, din partea PD-L.
Desigur, gestul subprefectului, era previzibil. El a început, în opinia mea, să se contureze din momentul când domnia sa a contestat în instanță hotărârea, prin care, în luna aprilie a acestui an, guvernul liberal i-a aplicat „sfântul” principiu al mobilității înalților funcționari publici – în cazul său, din funcția de prefect în cea de subprefect. Se pare, nu are rost să ne ascundem după degete, că toată tărășenia a pornit de la faptul că ex-prefectul a evitat să candideze pentru președinția consiliului județean din partea liberalilor, așa cum i s-a solicitat, chiar și public. Mai mult, asupra domniei sale planau suspiciuni privind simpatia față de foștii colegi peneliști, deveniți între timp pedeliști. Lucru probabil, dar, în aceeași măsură, explicabil. Să nu uităm că, în perioada guvernării Năstase și a regimului Mîrza, singurele voci din opoziție, cât de cât sonore, au fost cele ale lui Flutur și Onofrei, și că, atât reconstrucția liberală cât și coagularea alianței DA, la nivel județean, i-a avut ca artizani tot pe cei doi.
În altă ordine de idei, este limpede că domnul Onofrei a declanșat acum „divorțul” de guvern pentru a elimina posibilitatea de contestare a candidaturii sale la parlamentare. Legea prevede explicit, pe de o parte că foștii prefecții și subprefecții pot candida doar dacă au părăsit funcția cu 60 de zile înainte de alegeri, pe de altă parte, în cazul demisiei unui funcționar public -înalt sau chiar mai mic- demisia produce efecte după 30 de zile calendaristice, în total, deci, 90 de zile înaintea datei alegerilor. Termenul legal de stabilire a datei alegerilor este tot de 90 de zile. Cum, mai mult ca probabil, alegerile se vor desfășura pe 30 noiembrie, înseamnă că, în această săptămână, guvernul emite hotărârea de stabilire a datei acestora. Neputându-se baza pe o înțelegere amiabilă cu guvernul, Orest Onofrei a calculat corect și a demisionat în timp util.
Să încercăm să privim lucrurile dincolo de interesele unora sau ale altora. Argumentele adus de domnul Onofrei, potrivit cărora, deși teoretic instituția prefectului a fost întărită prin depolitizarea ei, doar trei din cei 42 de prefecți, numiți la începutul acestui mandat, au rămas în funcție și că o bună parte dintre prefecți și subprefecți au candidat la locale, iar alții se pregătesc să candideze la parlamentare, pot pune serios în discuție felul în care guvernul a înțeles să aplice modificările legislative privitoare la instituția prefectului. Eu merg mai departe și afirm că România nu a fost, nu este ;i nici nu va fi prea curând, în absența unei descentralizări instituționale reale, în lipsa limpezirii și umplerii de conținut a sintagmei constituționale „prefectul conduce serviciile publice deconcentrate”, pregătită pentru profesionalizarea funcției prefectului. Ca de obicei, a fost pus carul înaintea boilor.
Demisia domnului Onofrei a generat, la finele săptămânii trecute, un episod, care datorită amestecului armonios între hazliu și penibil, nu poate fi trecut cu vederea. Nici nu a devenit vacantă funcția de subprefect, că liberalii suceveni, simțind miros de ciolan, s-au trezit ca prin farmec din severa bătaie încasată la locale. Biroul Permanent Județean Interimar, întrunit la Iași – în exil, precum Dalai Lama – s-a grăbit să decidă succesiunea la fotoliul de subprefect. A fost ca în filmul de veselă amintire, Angela merge mai departe. Înțelepții interimari au dovedit, încă o dată, că, la Suceava, PNL este un partid închis. Desemnarea doamnei Zarojanu frizează absurdul. Aceeași doamnă, care a pierdut lamentabil la primărie, care s-a cocoțat pe listă și la municipiu și la județ – doar, doar o putea negocia de un „vice”, despre care până și câinii comunitari știu că, politic vorbind, este unealta unui purtător local de mare pălărie liberală, îndrăznește să poftească la înalta dregătorie. Halal, să-i fie.