Circulă, ce-i drept destul de palid în lumea asta măruntă, un cântec scăpat jos de îngeri, din neatenție. E interpretat în duet de Nana Mouskouri și Harry Belafonte, ea zicându-și partitura în limba franceză, iar el, pentru frumusețea contrastului, în engleză. „Try to remember” se cheamă cântecul, care leagă fericirea de luna septembrie, și nu știu cum m-a luat, zilele astea, un dor copleșitor să-l reascult.
Neavându-l însă pe inventarul averii personale – imprimat pe compact disc sau pe casetă -, am apelat la serviciul comod al internetului, acolo unde găsești totul, ca într-un supermarket care-ți descarcă gratuit marfa în apartament. Am intrat eu așadar ca un hoț cu chei potrivite pe YouTube, am chemat cu tasta melodia și ea mi-a venit cuminte și credincioasă ca un cal, cu tot cu imagine. Și-am ascultat duetul Nana Mouskouri – Harry Belafonte în concert, după care m-am răsfățat cu varianta de studio a cântecului lor… „Try to remember”… o dată, încă o dată, de șapte ori. Frumos, frate, îi mai ziceau ăștia doi, atâta de frumos, că-ți dau lăcrimile și te ia cu crețuri de găină pe suprafața pielii!
Fiindcă tot mă aflam acolo, pe marile domenii patronate de YouTube, un impuls mi-a dat ghes să inspectez, în același scop de pură delectare, și alte duete învecinate, la fel de încântătoare: Nana Mouskouri cu Elvis Presley, Nana Mouskouri cu Charles Aznavour, Nana Mouskouri cu John Baez, cu Julio Iglesias, cu… Gheorghe Zamfir. Cu Gheorghe Zamfir, acompaniind-o la nai.
Așa mi-am petrecut cred că vreun ceas încheiat. La urmă, scăpându-mă cu greu din vraja muzicii, m-am gândit ce tare a putut să decadă naistul Gheorghe Zamfir, în ultimii ani. Și nu mă refer doar la poveștile cu pițipoance, care în final la artiști dau bine, ci la modul în care un muzician de talia lui, care a suflat în instrument lângă Nana Mouskouri, a putut cânta apoi falsete lângă Vadim Tudor, în partidul acestuia.
Și asta nu-i totul: de câțiva ani, omul a trecut în partidul ăla urât, cu un cap belit în frunte.
