Dumnezeul digital există!

Am aflat zilele astea o chestie care m-a pus pe gânduri. De fapt, ce vorbesc eu aici? M-a șocat de am rămas fără cuvinte. Și nu pentru că aș fi eu ușor de impresionat. M-a uluit prin implicațiile pe care le poate declanșa și prin perspectivele pe care le deschide. În două cuvinte: Dumnezeul digital. La propriu. Într-o biserică din Hamburg slujba a fost ținută de un soft. O tabletă cu un senzor. În fața ei s-au rugat credincioșii. De la ea au primit binecuvântarea la sfârșit. Nu știu ce credeți voi despre asta, dar pentru mine poate fi subiect de roman SF. Țineți cont însă că multe din cele ce au părut SF-uri în anumite vremuri au ajuns banalități obișnuite în altele.
Să gândim mai departe. Cum ar fi în medicină? Să presupunem că eu aș vrea să implementez așa ceva. Cum aș proceda? Mai întâi aș pune un robot la ușă. Așa cum sunt pe la bănci roboței de plătit facturi. Ai ajuns acolo. Bagi cardul de sănătate. În caz că funcționează și sistemul te recunoaște ca asigurat ți se deschide ușa cabinetului. În cazul în care nu funcționează, scoți frumos cardul bancar, plătești consultația și intri. Simplu și eficient. Și recuperează-ți tu banii apoi de la Casa de Asigurări de Sănătate. Totul clar până aici? Lăsăm gluma la o parte și continuăm cu prezentarea Dispensarului SF.
Ai intrat. Pe un imens monitor vezi moaca subsemnatului. Live. Te întreb ce anume te supără. Stăm de vorbă cât este necesar. Dacă dorești doar o rețetă compensată, te îndrum spre un alt roboțel. Bagi cardul. Sistemul te recunoaște și îți eliberează imediat tratamentul cronic. Fără să ai de mers la farmacie. Totul într-un singur loc. 3 in 1, că tot bem porcării din astea zilnic, nu?
În cazul în care dorești consultație, te invit în fața altui aparat. Sunt desenate două tălpi pe jos. Te rog să stai pe ele. Ești scanat. Bagi mâna într-un orificiu și ți se ia tensiunea și o picătură de sânge. Alte sonde îți intră prin alte locuri, gingașe de obicei, și recoltează produse biologice. Procesul durează câteva minute. Eu primesc toate datele. Ajutat, bineînțeles, de un soft și de o bază de date imensă, îți stabilesc un diagnostic și decid dacă te trimit mai departe sau te pot trata la domiciliu. În cazul în care este nevoie de o intervenție, te îndrum spre altă cameră unde un robot specializat în chirurgie, instantaneu încărcat cu toate datele tale medicale, te poate opera cu precizie de laser. Dar ce vorbesc eu aici? Ce operație? Robotul va programa alți roboți mai mici, nanoroboți, pe care ți-i va injecta în corp, iar ei își vor face treaba cât tu bei o cafea sau conversezi pe chat. Sau poți să te rogi la Dumnezeul digital, indiferent de religia ta, pentru că vor fi softuri pentru orice credincios practicant. Nu vei mai avea nevoie de moaște pe care să le pupi, implorând să îți dea sănătate. Nanoroboții te fac bine în câteva minute. Fără greșeală.
Un act medical din care lipsește factorul uman. Empatia. Compasiunea. Flerul medicului. Experiența lui clinică. Un act medical foarte posibil în viitorul nu prea îndepărtat. Ce spuneți de astea? V-ar plăcea? V-ați simți mai în siguranță? Mai bine tratați? Sau poate în locul moacei mele veți avea de a face cu o hologramă, cu o inteligență artificială. La alegere. Absolut nici o interacțiune umană. Absolut nici o atingere. Absolut nici o privire. Spre asta ne îndreptăm. Spre viața pe net. Totul va fi digital.
Și dacă la fiecare domiciliu ar fi asemenea tehnologie? Dotată cu imprimante 3d în care ai putea să îți construiești propriile organe? Ai nevoie de o inimă nouă? O mostră de ADN, o apăsare pe buton și roboți specializați te rezolvă și cu transplantul. Sau poate nanoroboții ți-o pot face să crească din interior. Fără să fie nevoie să fii deschis. Posibilitățile sunt infinite.
Pe lângă toate astea însă, ce vor face oamenii? Când totul va fi robotizat și digitalizat, și cred cu tărie că până și reproducerea va fi așa, ce vom face noi? Unde va mai fi locul ființei umane? În ce lume ne-am mai încadra noi în peisaj? Să muncim nu va mai fi nevoie. Să gândim, la fel. Singura noastră preocupare va fi să apăsăm pe butoanele potrivite. Sau să ne dorim doar ceva. Cipurile implantate în creier vor face restul. Și atunci? Ce va mai rămâne din noi? Citisem undeva că rasa umană, după decenii de muncă, a creat cel mai puternic computer din lume. Dotat cu inteligență artificială. Momentul pornirii a sosit. Toți savanții s-au adunat. Prima întrebare pe care i-au adresat-o: Există Dumnezeu? Răspunsul: Acum există!
Învățați limbi străine? Degeaba. Viitorul presupune o singură limbă: a lui 0 și 1. E limba universală. E limba Dumnezeului digital care nu s-a inventat pe sine însuși din nimic, ci din nimic și ceva. Ghiciți? Aveți dreptate. Nimic și ceva, adică exact 0 și 1. Binecuvântează, Doamne, pe robul tău. Nu-l duce la Recycle Bin. Lasă-l în carantină o vreme până se devirusează. Amin! Sau, deh, admin.
Mult succes, omenire!