Dumnezeu nu părăsește pe nimeni

Prin rugăciune, mulți credincioși, din Vechiul și Noul Testament până în zilele noastre, s-au folosit mult, foarte mult, și sufletește și trupește. Mulți creștini se plâng că Dumnezeu i-a părăsit și nu le-a dat cele ce au cerut și așteptat ei… Aceasta este șoapta diavolului, care întotdeauna caută a împinge lumea în prăpastia deznădejdii. Dumnezeu nu părăsește pe nimeni, însă oamenii, din nefericire pironindu-și mințile lor la deșertăciunile veacului acestuia înșelător, uită și părăsesc pe Dumnezeu, sau nu se roagă așa cum trebuie, așa precum ne învață Mântuitorul, zicând: „Rugați-vă și privegheați neîncetat, ca să nu cădeți în ispită”.
Cunoscând că rugăciunile au o mare valoare, putere și trecere înaintea Atotputernicului Dumnezeu, știind că prin ajutorul lor noi dobândim toate cele de folos, în toate împrejurările, trebuințele, strâmtorările și primejdiile vieții, să ne rugăm lui Dumnezeu fierbinte, zicând cu psalmistul: „Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte. Doamne, ca să-mi ajuți mie grăbește. Doamne, Dumnezeul meu, fii cu mine. Doamne, fie voia Ta” (Psalmi 69, 1).
(Protosinghel Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008)