Dumnezeu ne vorbește în diferite feluri, noi ce înțelegem?

Ia să-mi spuneți mie unde erați acum 100 de ani? Dar peste 100 de ani unde o să fiți? Ia spuneți-mi, unde?
Trupul merge în pământ, de unde a fost luat, dar sufletul unde merge?
Ați văzut ce spune Mântuitorul, în Evanghelie?
„Voi nu știți de unde veniți și unde mergeți. Eu știu de unde vin. Vin de la Tatăl și merg la Tatăl”. Noi, pe pământ, suntem într-o trecere, într-o vizită foarte, foarte scurtă.
Vezi? A trăit Adam 930 de ani și la moartea lui a venit Arhanghelul Mihail din cer și l-a întrebat, când se muncea cu moartea: „Adame, Adame, cum ți s-a părut viața?”. „Așa, Doamne, cum așa intri pe o ușă și așa ieși pe cealaltă”. După 930 de ani! Dar, la noi, ce-i viața? Nu auziți ce suntem noi? Și cine poate să ne spună nouă mai adevărat și mai sfânt și mai vrednic de încredere, decât Cel ce ne-a făcut? Auzi ce spune Duhul Sfânt, care a zidit toate cele văzute și nevăzute: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori”.
Privegheați și vă rugați
Vezi o fetiță, o floricică, un băiețel. A crescut mai mare, o floare mai mare. S-a căsătorit, începe a se vesteji încet, încet. Gata, apare un păr cărunt. Acesta este semn de plecare. Toamna vieții. Când ți-a apărut părul cărunt, îi gata, toamna vine. Vine moartea și plecăm la veșnicie!
Dar câți nu mor înainte de a îmbătrâni! Dacă moartea ar veni să ne ia numai de la 80 de ani înainte, atunci poți zice; „Stai, măi, mai are de treabă!” Dar vezi că Mântuitorul ne-a înarmat pentru toate veacurile, când a zis așa: „Privegheați și vă rugați, că nu știți ziua, nici ceasul întru care Fiul Omului va veni!”. Nu știm când plecăm. Că unul pleacă copil, altul tânăr, altul mai bătrân. La unul se întâmplă moartea într-un accident, la altul într-un cutremur sau vine un junghi peste noapte și gata. Numai Cel de sus le știe pe toate. De aceea, totdeauna trebuie să fim pregătiți.
Să ne păzim de păcate
Hristos a spus: „Vremile și anii le-a pus Tatăl întru a Sa stăpânire”. Nimeni nu poate porunci să fie soare, sau vânt, sau ploaie, sau furtună, sau viscol. Tatăl! În mâna Lui sunt toate. Și la voia Lui. Vorbește cu noi.
Ați văzut ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie? Când predica Mântuitorul în Palestina,
s-a prăbușit un turn în Siloam. Siloamul este un lac mic în marginea Ierusalimului. S-a prăbușit un turn mare și a omorât odată 18 oameni. Și ei au spus: „Uite, Doamne, ce s-a întâmplat!“ Mântuitorul le-a zis: „Ce credeți voi? Aceia peste care a căzut turnul în Siloam sunt cei mai păcătoși oameni din lume? Nu! Dar zic vouă: de nu vă veți pocăi, toți așa veți pieri!“. Pildă pentru noi.
Păziți-vă, mamă! Privegheați și vă rugați, că nu știm ziua, nici ceasul! Ai văzut ce spune Duhul Sfânt despre om: „Omul s-a asemănat deșertăciunii, zilele lui ca umbra s-au plecat, și eu ca iarba m-am uscat. Că s-au stins ca iarba zilele mele”. Și Apostolul Iacob zice: „Ca abur s-a stins viața mea”.
Să întrebuințăm bine viața
Dumnezeu ne-a dat viața, dar s-o întrebuințăm bine, ca de la viața asta să mergem la viața cea veșnică și să ne bucurăm în vecii vecilor. Nu, Doamne ferește, să ne luăm după deșertăciunile lumii acesteia și să cadă cineva în iad! Amintiți-vă de călugărul Andrei, care a stat un ceas în iad și i s-a părut 300 de ani.
De ce vă spun, mamă? Nu vedeți că nu putem răbda o împunsătură de ac, o scânteie? Vai de mine și de mine! Dar acolo! Dacă ar fi chinurile pe o mie de ani. Dar nu-s, ci în veacul veacului. Să aveți mare frică de Dumnezeu.
Să ne întrebăm totdeauna: „Oare ce vorbesc eu acum, Îi place lui Dumnezeu? Oare ce vreau să fac eu acum Îi place Lui? Oare ce gândesc eu acum Îi e bine-plăcut?“ Și conștiința îți va spune: „Da” sau „Nu”.
(Ne vorbește părintele Cleopa, vol. 3)