Dumnezeu – Allah 1-0!

Evident că în momentul când dv. citiți rubrica asta, meciul cu Andorra se va fi încheiat de mult. Poate că și cu scorul care să ne țină vie speranța măcar până marți. Acum, când scriu, mai sunt câteva ore bune până să începem să (sper) numărăm golurile. Și să ne rugăm ca turcii să nu înscrie cu un gol mai mult decât estonienii. Cum văd eu derularea evenimentelor? Cu optimism moderat. Ar fi putut fi chiar deșănțat, în sensul unui 0-8, numai că în momentul când dădeam să mă apuc de scris, mă puse dracul să citesc „Gazeta sporturilor” de ieri, în moțul căreia, pe pagina 1, este un citat din titularul postului de fundaș dreapta, domnul Mățel, care zice că „Ar fi foarte bun și un 1-0”!!! Vă mărturisesc că nu știu foarte multe despre acest băiat, și nici nu l-am auzit vorbind până acum. Mă înspăimântă însă acest tip de gândire, perfect asemănătoare cu cea pițurciană: joc la mica ciupeală, „important e să nu primim gol”, și, binențeles, poate-și întoarce Dumnezeu fața către noi și se împiedică turcii. Așadar, domnul Mățel, înainte de a avea în vedere un Andorra – România 0-8, mizează mai degrabă pe scorul Dumnezeu – Allah 1-0! Înainte de a mai face și alte speculații pe marginea alcătuirii echipei, și implicit a scorului, i-aș reaminti lui Mățel că în anii din urmă (nu foarte mulți, dar totuși cât de îndepărtați ne par acum!) pe postul dumnealui au avoluat doi fotbaliști absolut excepționali: Dan Petrescu și „Guriță” Contra. Poate că nu le ieșeau chiar toate deposedările ori „tackling”-urile, dar erau ofensivi până în ultima fibră a fiecăruia: alergau ca demenții, driblau și centrau perfect, într-un mod în care Torje și Stancu nu vor reuși toată viața lor. Jucau de parcă voiau să bată mereu cu 8-0, niciodată la 1-0 pe greșeala adversarului. Așadar, în loc de-un 0-8, parcă văd că punem doar de-un 0-4, rămânându-ne să tremurăm cu ochii și urechile pe meciurile Turciei. Asta-i ideea: refuzăm mereu să ne asumăm riscuri, deci șanse, și tooot sperăm să ne facă alții treaba.