Ucenicind pe lângă Radu Gyr, în timpul detenției la „Uniunea Scriitorilor din Aiud“, cum numea Petru Pandrea temnița celor 45 de mari scriitori români, Dumitru Oniga avea să-și încredințeze poemele colilor de hârtie abia de prin 1990, publicându-le în „Crai Nou“, „Solstițiu“, „Tribuna Transilvaniei“, „Țara“, „Plai Românesc“ etc. sau în cărțile: „Cântece triste“ (1996), „Novissima Tristia“ (1998), „Urme, lacrimi, sânge, morminte” (2007), „Lumini, sublimele lumini” (2010), „Planta acvatică” (2011) etc.
14.08.1925, Stupca
Dumitru ONIGA
Recomandări
Andra Mihalescu – Tzwtzu, artista din Suceava care pictează lumi, „Între lumi”
Octavia Lupu Morariu și Eugen Dimitriu, elogiați la Biblioteca Bucovinei, într-un cadru literar festiv
Rodul cuvintelor
„Mircea Motrici între oglinzi”. Prefață semnată de istoricul literar Nicolae Cârlan
Avocata și poeta Limona Rusu, nou membru în Societatea Scriitorilor Bucovineni
Dumitru Parasca, creatorul Festivalului Sânzienelor: „Din frustrare am făcut acest festival”
