Duminica Tuturor Sfinților

În prima Duminică după Rusalii, la Dumnezeiasca Liturghie, se citesc două texte din Sfânta Scriptură: unul din Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel, și altul din Evanghelia de la Matei. În cel dintâi text sunt amintite toate încercările și suferințele pe care le-au pătimit bineplăcuții lui Dumnezeu din Vechiul Legământ, iar cel de-al doilea ne arată cum creștinii de-a lungul veacurilor sunt chemați să înțeleagă și să trăiască după aceeași dimensiune a sfințeniei, precum sfinții Vechiului Testament, precum toți apostolii, martirii, mărturisitorii sau pustnicii care nevoit în numele Domnului Hristos, pentru slava Preasfintei Treimi și pentru mântuirea sufletelor lor.
Putem și noi să ne numărăm în rândul sfinților
Duminica aceasta, care urmează Pogorârii Duhului Sfânt, este numită a tuturor sfinților. Sfinții sunt acei semeni ai noștri care și-au transformat lăuntrul lor, întreaga lor ființă în lăcaș binecuvântat al Sfântului Duh. Sfinții sunt roada așezării în inima lor, în sufletul lor a Sfântului Duh. Ne putem întreba noi, cei de astăzi, care purtăm același nume de creștin, care ne revendicăm pe noi înșine ca făcând parte din Biserica lui Hristos: care este cuvântul lui Dumnezeu pentru noi, care este mesajul Lui adresat nouă?
Cuvântul Mântuitorului Hristos din Evanghelie ne plasează și pe noi în aceeași perspectivă a sfințeniei trăită de toți sfinții lui Dumnezeu, în aceeași perspectivă a dobândirii Duhului Sfânt. Hristos în Evanghelia care se citește în biserici în prima Duminică după Rusalii ne spune că, dacă dorim, și noi putem să ne înscriem pe cărarea bătătorită de sfinții lui Dumnezeu – fie că suntem preoți, arhierei, viețuitori în sfintele mănăstiri sau credincioși care își duc viața în sânul familiei. Mântuitorul Hristos ne spune că putem și noi să dobândim Duhul Sfânt, să ne numărăm în rândul sfinților, dacă împlinim trei lucruri: să avem mărturisirea cea dreaptă, iubirea cea dreaptă și suferința cea dreaptă.
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri”(Matei 10, 32-33). Așadar, să nu ne rușinăm de numele Lui, să nu ne rușinăm că sutem creștini, să nu ne rușinăm că suntem botezați în numele Lui, să nu ne rușinăm a posti, să nu ne rușinăm a face milostenie, să nu ne rușinăm a naște prunci, să nu ne rușinăm a-i crește în frică de Dumnezeu și în rușine de oameni. Mai mult, să-L mărturisim pe Hristos. Și-L putem mărturisi prin viață de pocăință, prin viață de rugăciune, prin apărarea familiei și a valorilor creștine, prin nașterea de prunci și creșterea lor așa cum se cuvine. Aceasta este mărturisirea cea dreaptă pe care Hristos ne-o solicită pentru ca și noi să înțelegem viața sfinților și să dobândim puterea Duhului Sfânt.
Inima omului să fie îndreptată înainte de toate spre Dumnezeu
Un al doilea lucru pe care Hristos ni-l cere în Evanghelie este acela de a așeza toate lucrurile la nivelul lor, la locul lor cel adevărat. Și spune Hristos: să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să nu iubești nimic altceva mai mult decât iubești pe Dumnezeu. Este necesar ca omul să-L așeze pe Dumnezeu înaintea tuturor. Astfel ne arată că inima omului trebuie să fie îndreptată înainte de toate spre Dumnezeu. Îndrăznesc a spune că acela care nu-L iubește pe Dumnezeu din toată inima sa, din tot sufletul său, din tot cugetul său, cu toată puterea sa acela nu are capacitatea să iubească în mod autentic nici pe mamă, nici pe tată, nici pe soție, nici pe soț, nici pe copii. Toți aceia care iubesc case, rubedenii și țarine, mai mult decât pe Dumnezeu, se află în rătăcire. Hristos nu ne spune să abandonăm nici casa, nici țarina, nici rubedeniile, ci pe toate să le așezăm pe scara ierarhiei valorilor supreme, acolo unde le este locul.
În fine, al treilea lucru asupra căruia ne atrage atenția Hristos este că în lume necazuri vom avea. Că există o cruce în viața fiecăruia, o cruce pe care numai Dumnezeu singur o știe și noi acolo unde ne ducem fiecare viața. Iar această cruce, această suferință, aceste încercări care ne definesc viața, Hristos ne spune să le purtăm cu răbdare, să cerem răbdare de la Dumnezeu pentru ca toată crucea vieții noastre să o ducem cu credință, cu nădejde și cu dragoste.
Să-L mărturisim, așadar, pe Hristos, să-L iubim pe El și să ducem crucea pe care a așezat-o pe umerii vieții noastre.
(ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, sursa: Doxologia.ro)