Duminica Tuturor Sfinților

Biserica Ortodoxă cinstește în chip deosebit pe sfinți și îngeri, rânduindu-le în calendar câte o zi anuală de prăznuire, slujbe speciale la biserică, rugăciuni și icoane pictate cu chipul și numele lor. Celor mai renumiți dintre sfinți, precum: Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli, Sfinții Trei Ierarhi Vasile, Grigorie și Ioan Gură de Aur, Sfinții Ierarhi Nicolae și Spiridon, mari făcători de minuni, Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie, Varvara și Ecaterina și mulți alții se bucură de un cult deosebit. Slujba lor este mai bogată, cu priveghere, cu litie și acatist, iar sărbătorile lor se prăznuiesc cu multă evlavie. În numele sfinților mari se zidesc biserici, devenind astfel protectorii acestor locașuri și localități.
De asemenea, majoritatea credincioșilor noștri poartă nume de sfinți, pe care le primesc din botez și sunt încredințați de mici în grija sfinților respectivi, cărora le cer ajutor în toate încercările vieții.
Dar, întrucât o mare parte din sfinți și cuvioși au rămas necunoscuți, nefiind trecuți în vechile sinaxare și martirologii creștine, Biserica Ortodoxă a rânduit ca o dată pe an, prima Duminică după Rusalii să fie închinată în cinstea tuturor sfinților, cunoscuți și necunoscuți, de la Hristos până astăzi. Această cinstire comună a tuturor sfinților o săvârșim în duminica denumită „Duminica Tuturor Sfinților”. Între aceștia, se cinstesc mai multe sute de sfinți și cuvioși români, cei mai mulți necunoscuți.
De ce slăvim sfinții După ce am arătat la început de ce trebuie să cinstim pe sfinți, să vedem acum cine poate fi cinstit ca sfânt? Sfinții fiind creștini desăvârșiți în rugăciune, în smerenie, în înfrânare și mai ales în dumnezeiasca dragoste, mulți dintre ei primeau daruri duhovnicești deosebite încă din viață. Astfel unii aveau darul rugăciunii inimii, cea mai înaltă rugăciune creștină. Alții aveau darul lacrimilor, al înfrânării, al tăcerii duhovnicești, al smereniei și al desăvârșitei iubiri pentru toată zidirea. Alți sfinți se învredniceau de daruri miraculoase, văzute, ca: vindecarea bolilor, cunoașterea celor viitoare, înțelegerea gândurilor, izgonirea duhurilor necurate. Încă și după mutarea din trup moaștele lor rămân întregi, nestricate și fac vindecări miraculoase cu cei bolnavi. De aceea moaștele sfinților sunt venerate de credincioși, care primesc sănătate, binecuvântare și ajutor.
Deci sfinți pot fi cei care au dreapta credință, care duc pe pământ viață cu totul sfântă, cei care iubesc desăvârșit pe Dumnezeu și pe oameni, cei care se roagă neîncetat cu adânc de smerenie și sunt gata să-și dea și viața pentru Biserică. Semne ale sfințeniei sunt darurile facerii de minuni.
De aceeași cinstire se bucură în Biserică și în casele credincioșilor noștri Sfinții Îngeri. Mai ales Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt deosebit de cinstiți, iar prin sate și orașe se află numeroși creștini care le poartă numele și biserici înălțate în cinstea lor.
Cetele îngerilor Sfinții în Biserica Ortodoxă se împart în mai multe cete, și anume: Ceata apostolilor care au vestit Evanghelia lui Hristos pe pământ; ceata proorocilor și a drepților Vechiului Testament; ceata ierarhilor și a învățătorilor a toată lumea, care au apărat Biserica și dogmele credinței ortodoxe; ceata mucenicilor, adică a celor ce și-au vărsat sângele pentru dreapta credință în Hristos; ceata Cuvioșilor Părinți, adică a sfinților călugări și sihaștri purtători de Dumnezeu, care s-au nevoit prin mănăstiri prin peșteri și pustietăți, în post și neîncetată rugăciune. Ultima ceată este ceata fericiților și a tuturor drepților, care au bineplăcut lui Dumnezeu pe pământ, ca orfani, văduve, copii nevinovați, călugări și preoți evlavioși, credincioși dreptmăritori, care au răbdat cu bărbăție necazurile, bolile și ispitele vieții pământești.
Dar cei mai sfinți în împărăția lui Dumnezeu sunt: Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, care se bucură de un cult deosebit de supravenerare, și Sfântul Ioan Botezătorul. După învățătura și iconografia ortodoxă, Maica Domnului și Sfântul Ioan Botezătorul stau înaintea Preasfintei Treimi, de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului și se roagă neîncetat pentru mântuirea lumii.
Toți sfinții din cer cunoscuți și necunoscuți, împreună cu cetele îngerilor cerești, formează în cer biserica biruitoare. Iar totalitatea credincioșilor dreptmăritori de pe pământ, care se luptă cu ispitele de tot felul ce vin de la diavolul, de la lume și de la trup, formează așa numita biserică luptătoare.
Sfinții și îngerii din cer au misiunea de a slăvi neîncetat pe Dumnezeu și de a se ruga pentru biruința bisericii luptătoare de pe pământ, ajutând cel mai mult la mântuirea sufletelor omenești. După cuvântul Mântuitorului: Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos ce se pocăiește! (Luca 15, 10), trebuie să înțelegem cît de mult se bucură sfinții toți și îngerii pentru fiecare păcătos care se pocăiește.
Sfinți români Dar să vorbim câteva cuvinte și despre sfinții români care au odrăslit pe pământul țării noastre din primele secole creștine și până în zilele noastre.
Deși se afirmă că Biserica Ortodoxă Română nu a canonizat oficial, de-a lungul istoriei sale, decât foarte puțini sfinți locali, din cauza vitregiei veacurilor, reamintim că la noi, mai întâi poporul și credincioșii canonizau pe sfinți și îi cinsteau după cuviință, iar Biserica îi recunoștea mai târziu de la sine. Însă trebuie să știm că avem și noi, din mila lui Dumnezeu, destui sfinți, preoți aleși, ierarhi purtători de Hristos, voievozi apărători ai creștinismului, în frunte cu Ștefan cel Mare, și mulți oșteni martiri, care s-au jertfit pentru a apăra credința ortodoxă pe pământul țării noastre.
De la primii episcopi sfinți ai Tomisului din secolul al IV-lea, până la Sfinții Ierarhi Calinic de la Cernica († 1868), și Iosif cel Nou de la Partoș († 1656), canonizați în anii 1955-1956; de la sfinții mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, din secolul IV, descoperiți în anul 1971 la Niculițel-Dobrogea, până la marele domn martir Constantin Brîncoveanu cu cei patru fii ai săi, tăiați cu sabia pentru Hristos la 15 august 1714; de la primii cuvioși călugări din Dobrogea și Munții Buzăului, începând cu Sfântul Ioan Cassian (c. 360 – c. 435), până la Cuviosul Iacob Hozevitul († 1960) și cuviosul sihastru anonim descoperit în mai 1968 în incinta Mănăstirii Neamț și Cuviosul Paisie de la Neamț († 1794), recent canonizat, constatăm că avem sute și sute de sfinți autohtoni, mulți necunoscuți de noi, care sunt scriși în calendarul sfinților din cer și se roagă lui Dumnezeu pentru noi toți.
(Părintele Cleopa, www.paginiortodoxe.ro)