Duminica Mironosițelor

Ne aflăm încă sub razele binefăcătoare ale Învierii Domnului. Certitudinea învierii dă putere sufletului omenesc să lupte necontenit, pentru câștigarea împărăției lui Dumnezeu. Și în lumina învierii, fiecare om își poate înțelege rostul și menirea sa în lume. Căci așa cum razele soarelui străbat până în cele mai dosite unghere ale pământului și topesc cei mai năpraznici ghețari, tot astfel lumina cerească a Învierii Mântuitorului străbate peste toată frământarea veacurilor și până în adâncul conștiinței, risipind îndoiala, nesiguranța, și deschizând tuturor perspectiva vieții de veci. Nu este om care să nu se bucure și să nu aibă ceva de învățat din praznicul cel mare al Învierii Domnului.
Purtătoare de mir
Ca și în duminica trecută, Sf. Evanghelie de duminică ne vorbește despre Învierea Domnului și despre unele persoane care au fost martore ale acestei mari minuni, ca unele care au vorbit cu Iisus cel înviat din morți. Aceste persoane, martore ale învierii Domnului, sunt femeile mironosițe, după cum ne spune Evanghelia de astăzi.
Dacă Apostolul Toma a avut nefericirea să fie cel din urmă dintre apostoli care să audă de învierea Domnului și să-L vadă, cum am auzit Duminica trecută, femeile mironosițe au avut fericirea să știe, cele dintâi, că Iisus a înviat, și să vorbească cu El. Pericopa evanghelică de duminică, 3 mai, ne pune în față purtarea plină de devotament a sfintelor femei, care au slujit pe Domnul, atât înainte, cât și după moartea și învierea Sa. Iată ce ne spun evangheliștii despre aceste femei: Luca zice că împreună cu cei doisprezece ucenici, mergeau după Iisus “și niște femei, care fuseseră vindecate de duhuri rele și de boli: Maria ce se cheamă Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, și Ioana, femeia lui Huza, ispravnicul lui Irod, și Suzana și multele altele, care-i slujeau din avutul lor” (Luca 8, 1-3). Evanghelistul Matei, istorisind răstignirea Domnului, spune că erau acolo și multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus, slujindu-L, între care era Maria Magdalena și Maria, mama lui Iacov și a lui Josi, și mama fiilor lui Zevedeu” (Matei 27, 55-57). Sf. Evanghelist Ioan le-a văzut chiar lângă cruce: ”Și stă lângă crucea lui Iisus mama Lui, și sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, și Maria Magdalena” (Ioan 19, 25). Aceleași femei sunt, apoi, de față la punerea în mormânt a Domnului, însemnând bine unde se află stânca în care Iosif din Arimateia își săpase mormânt nou, nebănuind că aici mâinile lui vor așeza corpul Învățătorului său iubit, Iisus (Luca 23, 55). Tot ele vin duminică foarte de dimineață la mormânt cu miruri și miresme să ungă trupul lui Iisus, fapt pentru care s-au numit purtătoare de mir sau mironosițe, iar această duminică în care le facem pomenirea se numește “Duminica Mironosițelor”.
Mironosițele au descoperit că „Hristos a Înviat”
Din citirea celor scrise de evangheliști cu privire la femeile mironosițe, reținem câteva nume: Maria Magdalena, Maria lui Cleopa, mama lui Iacov cel mic, Salomeia, mama fiilor lui Zevedeu, și Ioana, soția lui Huza, ispravnicul lui Irod Antipa. Cu acestea au mai fost și alte femei, al căror nume nu s-a scris. Între mironosițe trebuie socotită și Maria, sora lui Lazăr, “care a uns pe Domnul cu mir – înainte de a intra triumfal în Ierusalim – și i-a șters picioarele cu părul capului ei” (Iov 11, 2).
Ajungând la mormântul Domnului, spre surprinderea lor, femeile află că piatra a fost răsturnată și intrând în mormânt, au văzut un tânăr care le-a adus vestea biruinței vieții asupra morții, vestea că Iisus nazarineanul cel răstignit, a înviat! În același timp, tot îngerul le dă porunca de a duce lui Petru și celorlalți Apostoli vestea cea mare, a Învierii Domnului (Marcu 16, 6-7). Sf. Apostol și Evanghelist Matei ne dă știrea deosebit de prețioasă că pe când mergeau ele să ducă această veste ucenicilor, le-a întâmpinat însuși Iisus, zicând: “Bucurați-vă!” iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui și i s-au închinat. Și tot El le-a zis: “Duceți-vă și vestiți fraților Mei să meargă în Galileea, și acolo mă vor vedea” (Matei 28, 9-10; Marcu, 16, 9). “Și întorcându-se de la mormânt au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți” (Luca 24, 9).
Cu alte cuvinte, Dumnezeu a dat femeilor mironosițe o răsplată unică: de a fi aflat – cele dintâi -, de Învierea Domnului, de a fi văzut – cele dintâi – pe Iisus cel înviat, și de a fi dus – cele dintâi -, vestea cea mare chiar ucenicilor Săi. Așa după cum femeia auzise, după căderea în păcat, osânda rostită de Dumnezeu, tot femeia va auzi, cea dintâi, vestea cea mare a izbăvirii din morți prin Iisus Hristos cel înviat.
Egalitatea tuturor în fața lui Dumnezeu
Lumea a aflat de Învierea Domnului prin Sfinții Apostoli, dar ei primiseră această veste de la femeile mironosițe. Pentru femeile purtătoare de mir, această veste era cea mai mare bucurie, pentru că Mântuitorul a ridicat femeia din starea de inferioritate în care era ținută în lumea antică, păgână și chiar în lumea iudaică, a dezrobit-o și a reabilitat-o ca soție și ca mamă. Și în adevăr, creștinismul a făcut din femeie o personalitate egală în drepturi și datorii bărbatului, cu care Sf. Apostol Petru zice că este “împreună moștenitoare a darului vieții” (I. Petru 3, 7), iar Sf. Apostol Pavel va proclama apoi egalitatea tuturor în fața lui Dumnezeu, prin cuvintele: “nu mai este iudeu, nici elin; nici rob, nici liber, nici parte bărbătească sau parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28).
Spre deosebire de apostoli, mironosițele nu au fost chemate, și nici alese. Credința lor și dragostea lor pentru Hristos, evlavia lor, setea lor de mântuire le-au făcut să-L urmeze în unele din călătoriile sale misionare și să-i slujească din avutul lor. Prin iubirea lor cea mare, cu care au urmat pe Mântuitorul, mironosițele au întrecut pe unii ucenici. Majoritatea dintre aceștia l-au părăsit pe drumul Golgotei, de teamă să nu fie prinși, ca să nu mai amintim de lepădarea lui Petru. Numai Ioan are curajul mironosițelor, să vină până sub crucea pe care fusese răstignit Iisus. În ziua înmormântării, însă, a lipsit și el.
(Autor: pr. Ion Cârciuleanu, ADMD.info, sursa: www.predici.cnet.ro)