Duminică, 8 mai, credincioșii ortodocși cinstesc DuminicaMironosițelor. Dintre marile virtuți care au împodobit viața sfintelor femei mironosițe cele mai alese au fost râvna lor sfântă pentru Hristos, evlavia și bărbăția de suflet.
Câtă pază și întărire au pus iudeii și Pilat peste mormântul lui Hristos Mântuitorul nostru ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea și să-L fure. Piatră mare au răsturnat peste Mormântul Domnului, cu peceți au sigilat piatra, ostași tari și înarmați au pus de strajă. Însă toate acestea nu le-au speriat și înfricoșat pe sfintele femei mironosițe. Râvna lor cea mare, sfânta evlavie și bărbăția lor de suflet, au trecut peste toate întăriturile iudeilor, nebăgând seamă de toată paza Mormântului. Un cuget și un gând stăpânea mintea și inima lor: să slujească cu toată credința și evlavia la înmormântarea Preascumpului Mântuitor.
Curajul femeilor mironosițe
A zis oarecând Solomon: Femeie bărbat cine a văzut? Dar iată aici femei mai bărbați decât bărbații. Bărbații, ucenici ai lui Hristos, s-au ascuns de frica iudeilor. Petru cel fierbinte și tare în credință, de trei ori s-a lepădat de Domnul, pentru care mai pe urmă s-a căit și a plâns cu amar (Luca 22, 62). Iar femeile care din fire sînt fricoase și neputincioase și care de multe ori se înfricoșează, chiar acolo unde nu este frică, aici, în slujba înmormântării Preasfântului nostru Mântuitor se arată mai tari și mai bărbătoase decât bărbații. Nu se tem de groaza iudeilor, de îndrăzneala ostașilor nu se înfricoșează, nici straja de la Mormântul Domnului nu le tulbură inima.
Ucenicii, bărbați, se tem și se risipesc în toate părțile, cum le proorocise Mântuitorul mai înainte. Sfintele femei se adună. Aceia se ascund, ele ies la iveală, merg la prăvălie și cumpără mir și aromate, ca să ungă trupul cel de viață făcător al lui Hristos. O, fericite femei, cum nu v-ați temut să umblați noaptea singure și cum ați îndrăznit să vă apropiați de acel loc, pe care îl păzeau ostașii împărătești și cum nu v-ați înspăimântat, ci căutați să prăvăliți pietre, să stricați pecețile, să deschideți mormântul și să ungeți cu arome Trupul Domnului? Aceste isprăvi ale voastre, au pornit din râvna cea sfântă, din evlavia și bărbăția cea mare a sufletelor voastre.
„Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă”(Matei 10, 28
Femei neputincioase erați cu firea, dar nu cu mintea și inima voastră, căci întru nimic nu s-au arătat la voi cele ale neputinței femeiești, ci toate isprăvile voastre mai presus de bărbăția bărbaților s-au suit. Cu adevărat la voi s-a împlinit Scriptura, care zice că: Puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune (II Corinteni 12, 9) și iarăși Dumnezeu Și-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le rușineze pe cele tari (I Corinteni 1, 27; Psalm 8, 2; Matei 21, 16). Cu adevărat în inima voastră erau cuvintele Preasfântului nostru Mântuitor care a zis: Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă (Matei 10, 28). Și iarăși zice Duhul Sfânt: Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul (Psalm 30, 26).
Voi mai înainte de Apostoli, fapta Apostolilor ați arătat-o. Voi mai înainte de Sfinții Mucenici, credința și bărbăția de suflet a lor ați lucrat-o. Ilie, marele prooroc, cu râvnă dumnezeiască pornindu-se, pe Ahab l-a mustrat, iar voi pe cei ce străjuiau Mormântul Domnului i-ați rușinat. Ghedeon, învingând cu trei sute de ostași oarecând, oastea cea numeroasă a Madianiților a sfărâmat-o (Judecători 7, 25). Voi, însă, împreună cu drepții bărbați, Iosif și Nicodim, mai tari decât toate întăriturile iudeilor și ale lui Pilat v-ați arătat și slujitoare neînfricate până la jertfă ați fost, gata a sluji Celui ce a venit să slujească și să-Și dea sufletul Său răscumpărare pentru tot neamul omenesc. Voi, o sfintelor femei, împreună cu Preacurata Fecioara Maria, Maica Veșnicului nostru Mântuitor, cu mare râvnă și bărbăție de suflet v-ați îmbrăcat și cea mai timpurie slujbă către Mântuitorul ați arătat. De aceea mai înainte de Apostoli v-ați învrednicit a propovădui Învierea Domnului. (din predicile Părintelui Cleopa)