Duminica Lăsatului sec de brânză, a Izgonirii lui Adam din Rai

Luni începe Postul Mare, iar citirea Evangheliei după Matei, din duminica aceasta, 18 februarie, este cu siguranță cea mai bună rețetă de post. Primul „ingredient” care vedem că ne trebuie este iertarea, pentru că așa după cum știm, postul nu constă numai în abținerea de la anumite mâncăruri și băuturi, ci este o stare de pregătire spirituală, pe care trebuie să o dobândim spre a întâmpina așa cum se cuvine Sărbătoarea Sărbătorilor, adică Învierea Domnului nostru.
Una din cele mai mari probleme ale lumii contemporane sunt zidurile pe care le-am ridicat între noi și semenii noștri, ziduri între țări și popoare diferite, ziduri între părinți și copii, ziduri între soți și soții, dar și ziduri între om și Dumnezeu. Ei bine, iertarea este aceea care poate dărâma toate acest ziduri.
Zidul dintre om și Dumnezeu, este creat după cum bine știm de păcat. De aceea, în timpul Postului Mare, Biserica ne îndeamnă că prin taina spovedaniei să ne apropiem de crucea Mântuitorului și recunoscându-ne păcatele, să ne bucurăm de milostivirea și iubirea Sa de oameni, curățindu-ne sufletele și căpătând iertarea greșelilor.
Imediat ce am primit iertarea Dumnezeiască, trebuie însă să alergăm ca să iertăm la rândul nostru celor ce au greșit față de noi, pentru că așa după cum spune Evanghelia care se citește duminică, daca iertăm greșiților noștri, atunci și Tatăl nostru cel ceresc ne va ierta pe noi, iar dacă nu iertăm, nici El nu ne va ierta.
Așadar Postul trebuie început cu dărâmarea acestor ziduri despre care am vorbit, ziduri dintre om și Dumnezeu, precum și zidurile dintre oameni, ziduri create de ură și dușmănie, ziduri mai tari decât oțelul sau betonul, dar care pot fi ușor dărâmate prin iertare.
– Mâncarea de post
Al doilea ingredient despre care ne vorbește Evanghelia, este mâncarea de post. Vedem însă că Iisus Hristos ne atrage atenția că atunci când postim să nu o facem de ochii lumii, ci să ne arătăm doar Tatălui Ceresc, pentru că El ne vede „în ascuns” și atunci ne va răsplăti.
Motivele pentru care postim sunt multe, dar cel mai important dintre ele trebuie să fie dragostea. Unui creștin care a trăit în primul veac după Hristos, pe nume Hermas, i s-a arătat o dată un înger, care l-a întrebat despre felul în care postește. Hermas i-a răspuns că postește ca toată lumea, abținându-se de la carne, ouă și celelalte, la care îngerul i-a spus că aceasta nu este de ajuns. Trebuie să ții cont de cât economisești postind, i-a spus îngerul, iar tot ce economisești astfel trebuie să dai săracilor.
Acesta este felul de post la care suntem chemați începând de luni; nu este numai pentru a ne controla poftele și a ne smeri, ci este și pentru a ne întări dragostea față de cei nevoiași și pentru a împărți cu ei binecuvântările pe care ni le-a dat Domnul.
– Comori în ceruri: dragostea, iertarea
Al treilea lucru pe care trebuie să îl facem este adunarea de comori în ceruri. „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții le sapă și le surpă, ci adunați-vă comori în ceruri” ne spune Hristos, pentru că acestea sunt comorile nepieritoare. Întrebarea care ne-o pune Iisus în aceste versete este, ce fel de comori ne-am adunat până acum. Ce am agonisit pentru a ne mântui sufletele? Ce comori am adunat în ceruri pe care le putem înfățișa Domnului la judecata de pe urmă?
Dacă nu avem încă un răspuns la această întrebare, să vedem întâi care sunt comorile pe care trebuie să le adunăm în ceruri.
Una dintre ele este comoara dragostei, despre care Sfântul Pavel ne spune că dacă nu o avem, atunci nu avem absolut nimic, chiar dacă știm să vorbim în toate limbile oamenilor și oricât de înțelepți și școliți am fi, fără dragoste suntem doar niște „chimvale sunătoare”.
O altă comoară este comoara iertării, prin care învingem ura și dușmănia, egoismul și înfumurarea. Dacă suntem bogați în iertare, atunci suntem cu adevărat bogați.
Mare comoară este apropierea de Iisus și cunoașterea Lui, pentru că așa cum ne spune Evanghelia după Ioan, aceea este Viața Veșnică, când cunoaștem pe Dumnezeul adevărat și pe Fiul Său, pe care El L-a trimis.
– „Tot ce am adunat cu adevărat se află în ceruri, și pe acelea nici tu și nici măcar împăratul nu mi le puteți lua”
Postul Mare este o perioadă în care trebuie să ne întărim relația cu cea mai importantă persoană din întreg universul, de care ne apropiem prin rugăciune, prin citirea Scripturilor, prin Sfânta Împărtășanie, prin participarea la cât mai multe slujbe. Postul este o vreme la care trebuie să renunțăm la activitățile ce nu ajută la curățirea sufletului, la obiceiurile ce ne distrag atenția de la ce este cu adevărat important în viață, pentru a ne face astfel mai mult timp pentru Dumnezeu și pentru sufletul nostru.
Cu cât ne întărim mai mult credința în Dumnezeu și cu cât căutăm să facem în toate voia Lui, cu atât ne adunăm mai multe comori în ceruri. De asemenea, cu cât ajutăm mai mult pe cei sărmani și pe cei aflați în nevoi, cu atât mai mult vom spori comorile noastre.
Un dregător l-a amenințat odată pe Sfântul Ioan Gură de Aur că îi va confisca toată averea, la care acesta a zâmbit senin și i-a spus „Tot ce am adunat cu adevărat se află în ceruri, și pe acelea nici tu și nici măcar împăratul nu mi le puteți lua”.
Să începem Postul Mare prin a ierta…
Să începem așadar Sfântul Post prin a ierta tuturor și prin a cere iertare Domnului, să postim fără ca să ne știe lumea, dar mai ales, să ne adunăm cât mai multe comori cerești, pentru a ne pregăti astfel pentru Sfintele Paști și pentru ca sufletele noastre astfel curățite să se ridice tot mai sus către Domnul și să se bucure de milostivirea Sa cea fără de margini, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh. Amin. (Pr. Alecsandru)