Duminica Învierii Domnului marchează începutul Săptămânii Luminate

În primele secole ale creștinismului, adulții erau botezați în noaptea de Învierea Domnului și timp de o săptămână purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii. De aici vine și numele Săptămânii Luminate, care este o perioadă de intensă proslăvire a Învierii și care se încheie cu Duminica Sfântului Apostol Toma. Despre semnificațiile Săptămânii Luminate a vorbit părintele Vasile Păvăleanu, profesor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Venianim Costachi” de la Mănăstirea Neamț: „Săptămâna Luminată poate fi denumită raiul anului bisericesc. Această săptămână stă sub semnul luminii celei izvorâte din mormântul lui Iisus Hristos. Se numește Săptămâna Luminată, deoarece ea sta sub semnul luminii și prima slujbă din această săptămână începe prin cuvintele „veniți de luați lumina”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale, biruitor. Nu numai spațiul este pus sub semnul luminii, adică cerul, pământul, ci și timpul întreg, în toată dimensiunea lui și, de aceea, noi vedem lumina lui Hristos ca una veșnică și Biserica cântă din noaptea Învierii și până la Înălțarea Domnului la cer „Luminează-te, noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim însemnând Ierusalimul cel eshatologic, Ierusalimul cel veșnic”.
Părintele profesor Vasile Păvăleanu ne-a vorbit și despre rânduielile liturgice deosebite din această Săptămână Luminată: ’Toate slujbele din săptămâna aceasta luminată se săvârșesc după rânduiala din noaptea Învierii. Nici o deosebire nu este în slujba de Luni, de Marți sau din zilele următoare. Ba mai mult, și slujba înmormântării celor ce ar adormi în această săptămână se săvârșește tot după rânduiala din noaptea Învierii, deci totul sta sub semnul bucuriei izvorâte din mormântul lui Iisus Hristos”. (Trinitas)