Convorbirea lui Iisus cu Nicodim
“Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Fiindcă n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea”.
Textul Evangheliei Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci conține doar cinci versete. Este unul dintre textele cele mai scurte care se citesc, ca Evanghelie, în cadrul Sfintei Liturghii din duminicile de peste an. Este scurt, dar pe cât este de scurt, pe atât este de bogat în învățături de credință: prefigurarea puterii Crucii, despre Întrupare, mântuirea lumii prin venirea Fiului, despre Judecată. Toate aceste învățături au fost expuse de către Mântuitorul Hristos într-un dialog pe care l-a avut cu un fruntaș al iudeilor, cu un fariseu, cu un cărturar, cu un învățător de Lege, pe nume Nicodim. Dar să vedem mai în amănunt textul Evangheliei.
Dialogul lui Iisus cu Nicodim. O „teologie de taină”
Într-o noapte, Nicodim vine pe ascuns la Iisus. O vizită surpriză pentru Mântuitorul Hristos. Nicodim s-a temut să vină în mod fățiș, pentru că tocmai se hotărâse în Israel ca să fie dat afară din sinagogă oricine va crede în Iisus și-L va mărturisi. Așa că Nicodim, învățător de Lege care predica în sinagogă, nu putea să riște a fi dat afară din ea.
Era un om de cinste în Israel, membru și al Sanhedrinului, de aceea, teama de a nu se compromite îl determină să vină noaptea, în taină, la Iisus. Dar vine cu gând bun, nu cu viclenie. Este bine intenționat în demersul lui. Nu a venit să-L prindă pe Iisus în cuvânt, ca apoi să-L demaște în fața autorităților religioase ale poporului, ci sincer, cu bune intenții, cu siguranță având multe întrebări pentru Iisus. Nu știm dacă a reușit să i le mai și pună. Evanghelistul Ioan, singurul care redă acest episod, nu consemnează nimic în acest sens. A reușit doar atât, să facă o afirmație, să expună un crez de-al lui, referitor la Persoana lui Iisus, și nimic mai mult. Și iată ce-I zice: „Rabi, știm că de la Dumnezeu ai venit Învățător, fiindcă aceste minuni pe care le faci Tu nimeni nu le poate face dacă Dumnezeu nu este cu el…” (In. 3, 2).
Observăm în exprimarea lui că vorbește la plural: „știm”. Nu spune „știu” că de la Dumnezeu ai venit Învățător, ci „știm”. Așa este în textul original, și s-ar putea ca Nicodim să fi exprimat nu numai crezul său, ci și al altora din Israel, dintre fruntașii iudeilor care vedeau în Iisus un adevărat rabi.
Se pare că Nicodim n-a reușit să-L întrebe nimic pe Iisus, pentru că Acesta i-o ia înainte și-i expune câteva adevăruri. Din acest dialog s-a născut o adevărată teologie. Iată care sunt elementele fundamentale ale acestei „teologii a dialogului de taină”: răscumpărarea, Întruparea lui Iisus, iubirea lui Dumnezeu ca motivație a Întrupării și a trimiterii Fiului, posibilitatea salvării omului care crede în Iisus.
Prima problemă pe care o abordează Mântuitorul Hristos, în dialog cu Nicodim, este nașterea de Sus. Fariseului și cărturarului Nicodim, Iisus îi spune: „Adevăr, adevăr îți spun: De nu se va naște cineva de sus, nu va putea să vadă Împărăția lui Dumnezeu” (In. 3, 3). Profund adevăr de credință! Dar se pare că Nicodim n-a înțeles prea mult din el, pentru că imediat îi pune o întrebare copilărească lui Iisus: „Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?…” (In. 3, 4).
Văzând că nu înțelege, Iisus încearcă să-i explice despre ce fel de naștere este vorba: „Adevăr, adevăr îți spun, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în Împărăția lui Dumnezeu” (In. 3, 5). Așadar, îi vorbește despre Botezul creștin și despre efectul acestuia asupra celui botezat. Și ca să-l asigure despre adevărul celor mărturisite, Iisus mai adaugă: „Noi ceea ce am văzut mărturisim și ceea ce am văzut spunem” (In. 3, 11).
Cred că din momentul acesta Nicodim a început să fie tulburat și nedumerit. De aici începe frământarea lui. Și la toate acestea Iisus mai adaugă un lucru, greu de înțeles pentru partenerul Său de dialog. Iată ce-i spune: „Nimeni nu s-a suit la cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (In. 3, 13).
Însemnați-vă cu semnul Crucii ori de câte ori porniți la drum
Însemnați-vă cu semnul Crucii ori de câte ori porniți la drum, pentru a vă fi scut și apărare în călătorie! Pretutindeni, ziua și noaptea, să nu începeți nici un lucru până ce nu v-ați însemnat cu semnul acestei puteri. Crucea nu e un semn oarecare. De aceea, faceți acest semn și peste pruncii din leagăn, care încă nu pot să și-l facă, ca această putere să-i ocrotească, să-i crească mari și să-i ajute să devină, mai târziu, creștini adevărați. Acesta este semnul și puterea care ne însoțește și prin care biruim orice obstacol și trecem orice primejdie ivită în calea noastră.
(Pr. Prof Stelian Tofană, sursa: Ziarul Lumina)
