Duminica de dinaintea Sărbătorii Sfintei Cruci

Evanghelia de duminică ne vorbește despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi, pentru că întruparea, viața, moartea, învierea și înălțarea Domnului, tot ceea ce a făcut și face Dumnezeu pentru noi ne dezvăluie iubirea imensă a lui Dumnezeu pentru noi. Iar Crucea Domnului, adică moartea Lui, din iubire, pentru noi, pe care ne pregătim să o cinstim cu rugăciune și post pe 14 septembrie, e o preaslăvire a dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
Pentru că Dumnezeul nostru nu e un Dumnezeu distant, indiferent la nevoile noastre reale și presante, ci un Dumnezeu al milei și al iubirii de oameni, Care Se pătrunde de nevoile, de durerile, de necazurile noastre personale dar și de cele ale lumii întregi. Iar noi, spre Dumnezeul nostru, strigăm mereu ca spre Dumnezeul milostivirii și al înțelegerii noastre profunde, ca Unul care S-a pogorât din cer ca să Își asume, pentru veșnicie, umanitatea noastră.
Însă niciodată Fiul nu este fără Tatăl și fără Duhul Sfânt
Și primul verset al Evangheliei asta ne spune: că Dumnezeul nostru a coborât la noi și a îndumnezeit condiția creaturii Sale. De aceea, El este Fiul omului cel prezis de Sfântul Daniel Prorocul, adică Cel care a introdus în persoana Sa dumnezeiască firea noastră umană și, prin acest mare act de milostivire și de iubire față de noi, ne-a deschis tuturor posibilitatea de a ne unii cu dumnezeirea Sa.
Pentru că atunci când ne rugăm Lui ne iradiază interior slava dumnezeirii Sale. Iar când ne împărtășim cu Dumnezeiescul Său Trup și Dumnezeiescul Său Sânge, în Preasfânta Euharistie, ne unim, ființial, în adâncul ființei noastre, cu persoana lui Hristos, Care este Dumnezeu și om și de aceea creștem în îndumnezeire, adică în împărtășirea de slava Sa. Iar când, în mod extatic, vedem slava Sa, a Celui Unui Născut din Tatăl, atunci ne împărtășim de consecințele reale și personale ale iconomiei mântuirii Sale pentru noi.
Însă niciodată Fiul nu este fără Tatăl și fără Duhul Sfânt, pentru că întreaga Preasfântă Treime lucrează pas cu pas la mântuirea noastră. Tocmai de aceea mântuirea noastră are fundament treimic, pentru că creștem în viața duhovnicească din, prin și în harul lui Dumnezeu. Și această creștere ontologică reală abisală ne arată că suntem fiii lui Dumnezeu după har, adică suntem mereu alții și nu stăm în păcatele noastre vechi, ale răutății și ale necredinței.
Cel care S-a coborât din cer e Fiul lui Dumnezeu. Și coborârea Lui se numește întrupare, pentru că astfel a devenit Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului. Însă Cel care S-a întrupat pentru mântuirea noastră, din iubire negrăită pentru noi, făptura Sa, nu s-a dezis de firea noastră umană. De aceea a suit-o la cer și a făcut-o să împărățească pe scaunul Dumnezeirii.
Scopul vieții noastre e viața veșnică
Însă scopul vieții noastre e viața veșnică. E acela de a ne eterniza în bine. De a nu suporta nici o distanță a păcatului între noi și Dumnezeul iubirii noastre.
Tocmai de aceea Crucea Sa nu e o judecată a lumii ci cea mai mare dovadă de iubire a lumii. Pentru că nimeni nu ne-a iubit mai mult ca El. Și nimeni nu ne așteaptă, și nu ne ocrotește, și nu ne înțelege și nu ne dorește binele ca El, ca Dumnezeul nostru. Pentru că mântuirea noastră a venit prin El.
Rugăciunea neîncetată
De aceea, numai exemplul viu, care îi antrenează și pe alții în viața liturgică și duhovnicească a Bisericii e exemplul care convinge. Și fiecare dintre noi putem să fim exemple reale și nu ostentative ale vieții cu Dumnezeu, care să demonstreze că Evanghelia nu e o filosofie vetustă și inoperabilă ci o sumă de adevăruri dumnezeiești care ne personalizează, dacă ne lăsăm umanizați și îndumnezeiți de către ele.
Și în ciuda faptului că suntem în prag de toamnă, când totul se scutură și moare, omul nostru lăuntric se poate trezi la viață și poate să strige către Dumnezeul nostru treimic cu inimă doritoare de viața veșnică.
Strigați către Domnul, iubiții mei, pentru că El va auzi glasul inimii care Îl caută!
Strigați cu rugăciuni pline de fapte bune, că Lui îi plac oamenii care sunt dintr-o bucată, care se dau cu totul Lui și nu cu rețineri!
Strigați spre Dumnezeul milei și al îndurărilor, că a Lui este stăpânirea și puterea și slava în vecii vecilor. Amin!
(Sursa: www.teologiepentruazi.ro)