Duminica a V-a după Paști, a Samarinencii

„În vremea aceea a venit Iisus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau!, fiindcă ucenicii Lui se duseseră în cetate ca să cumpere de mâncare. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care ești iudeu, ceri să bei apă, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns și i-a zis: Dacă ai fi știut darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El și ți-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, și fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva ești Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână și au băut din ea el însuși și fiii lui și turmele lui? Iisus a răspuns și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu va mai înseta, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare, spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a zis: Mergi și cheamă pe bărbatul tău și vino aici. Femeia a răspuns și a zis: N-am bărbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis că nu ai bărbat, căci cinci bărbați ai avut și cel pe care îl ai acum nu-ți este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu ești Prooroc. Părinții noștri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Și Iisus i-a zis: Femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui. Voi vă închinați căruia nu știți; noi ne închinăm Căruia știm, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, că și Tatăl astfel de închinători Își dorește. Duh este Dumnezeu, și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr. I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Și se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: Ce o întrebi? sau: Ce vorbești cu ea? Iar femeia și-a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți să vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva acesta este Hristos? Și au ieșit din cetate și veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învățătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o știți. Ziceau, deci, ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus le-a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine și să săvârșesc lucrul Lui. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni și vine secerișul? Iată, zic vouă: Ridicați ochii voștri și priviți holdele, că sunt albe pentru seceriș. Iar cel ce seceră primește plată și adună roade spre viață veșnică, pentru ca împreună să se bucure și cel ce seamănă și cel ce seceră. Căci în aceasta se adeverește cuvântul: Că unul este semănătorul și altul secerătorul. Eu v-am trimis să secerați ceea ce voi n-ați muncit; alții au muncit și voi ați intrat în munca lor. Și mulți samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Și a rămas acolo două zile. Și mult mai mulți au crezut pentru cuvântul Lui. Iar femeii îi ziceau: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înșine am auzit și știm că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.” (Ioan 4, 5-42)
Mântuitorul Iisus Hristos dăruiește lumii harul mântuitor, numit „apa cea vie”
Învățătura centrală a Sfintei Evanghelii din Duminica a V-a după Sfintele Paști, numită și Duminica Femeii Samarinence, este faptul că Mântuitorul Iisus Hristos dăruiește lumii harul mântuitor, numit „apa cea vie”. De asemenea, Evanghelia ne mai descoperă trei adevăruri deosebite cu o semnificație profundă pentru viața noastră. În primul rând, Mântuitorul Iisus Hristos schimbă mentalități ostile în atitudini pașnice. În al doilea rând, schimbă viața omului păcătos într-o viață duhovnicească nouă. Și în al treilea rând, cheamă la mântuire pe toți oamenii, indiferent de religie și de etnie. Îi cheamă să creadă în El și să dobândească viața veșnică.
Mântuitorul Iisus Hristos, iudeul care nu ocolește Samaria, ci intră în dialog cu samarinenii, pentru a le binevesti adevărata credință
Este cunoscut faptul că între iudei și samarineni erau multe bariere mentale de ordin religios și cultural, astfel încât între ei domnea o dușmănie veche. Se disprețuiau reciproc și se evitau reciproc. Samarinenii, ca și ținutul lor, erau socotiți de către iudei ca fiind spurcați. Nici un iudeu nu se apropia de vreun samarinean, nu-i vorbea, nu lua vreodată ceva din mâna lui. Ca să evite orice fel de întâlnire cu samarinenii, iudeii care mergeau în Galileea ocoleau Samaria. De ce? Pentru că în timpul invaziei asiro-babiloniene, samarinenii s-au amestecat cu invadatorii, stricându-și astfel rânduielile religioase, socotite sacre pentru fiii lui Israel. În loc să considere Ierusalimul și templul din Ierusalim ca fiind centrul închinării la adevăratul și unicul Dumnezeu, samarinenii și-au construit un templu propriu, pe muntele Garizim, unde se închinau lui Iahve, dar și unor idoli asiro-babilonieni. Pentru iudei, acest comportament era considerat erezie și decădere religioasă. În principal, samarinenii nu respectau cele mai importante din poruncile Vechiului Testament, și anume: „Să nu-ți faci chip cioplit…” (Ieșire 20, 4; Deuteronom 5, 8), și „Să nu mergeți după alți dumnezei, după dumnezeii popoarelor care se vor afla împrejurul vostru” (Deuteronom 6, 14). Din această cauză, samarinenii erau considerați de iudei ca fiind trădători și rătăciți adică, având o credință pervertită prin influențe păgâne.
Respect față de femeie
Însă Mântuitorul Iisus Hristos este iudeul care nu ocolește Samaria. Mai mult, El vorbește cu o femeie din Samaria, rupând astfel, prin dialog, barierele mentale ale ostilității, create de diferențele religioase și culturale. El trece peste complexul superiorității iudeilor față de samarineni și peste complexul inferiorității samarinenilor față de iudei. Iar față de această femeie, deși de alt neam și de credință religioasă diferită, manifestă respect, întrucât și ea este o ființă umană creată după chipul lui Dumnezeu și chemată la mântuire. Astfel, se vede că Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos nu este destinată numai evreilor, ci tuturor popoarelor. Prin ruperea barierelor mentale și prin vindecarea celor ce suferă de complexul de superioritate, Mântuitorul Iisus Hristos prefigurează deja taina Bisericii Sale care se va constitui nu numai din iudei, ci și din alte etnii, adică din toate popoarele care vor crede în El.
Faptul că Mântuitorul Iisus Hristos vorbește cu o femeie samarineancă reprezintă demolarea unei alte bariere mentale, și anume complexul superiorității bărbatului față de femeie. În lumea antică păgână, femeia era considerată ca fiind doar un obiect util. Deși în societatea iudaică veche femeia se bucura de o anumită considerație, totuși exista o mare diferență de valoare între bărbat și femeie, încât nu se putea spune că femeia este egală cu bărbatul în fața lui Dumnezeu și a oamenilor. Însă, prin însăși convorbirea teologică a lui Iisus cu o femeie păcătoasă, de alt neam și de credință diferită, El cheamă la sfințenie și mântuire nu numai bărbații, ci și femeile.
(Sursa: Ziarul Lumina)