Duminica a 28-a după Rusalii

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți; și a trimis la ceasul cinei pe slujitorul său ca să spună celor chemați: Veniți, că, iată, toate sunt gata! Și au început toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Am cumpărat un ogor și trebuie să ies ca să-l văd; te rog, iartă-mă. Și altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog, iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Și, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și ulițele cetății, și pe săraci și pe neputincioși, și pe orbi și pe șchiopi adu-i aici. Și slujitorul a zis: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit, și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slujitor: Ieși la drumuri și la garduri și silește-i să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea.” (Luca 14, 16-24)
Textul Evangheliei din Duminica a 28-a după Rusalii ne transmite, în rezonanța liturgică a pregătirii pentru marele praznic al Nașterii Domnului, un mesaj ce are în prim plan apropierea noastră de Dumnezeu, definită ca o invitație – mereu valabilă – la Cina euharistică. Fragmentul din Sfânta Evanghelie după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, capitolul al 14-lea, versetele 16-24, conține relatarea pildei cinei celei mari sau a celor chemați la cină. De fiecare dată când citim această pildă regăsim, fără excepție, tensiunea dată de diferența între cei care, pe de o parte, ratează printr-un refuz ancorat în necesitățile curente ale vieții intrarea la cină și bucuria comuniunii, și cei care, așezați la răscruce de drumuri sau de viață, sunt atrași cu o forță de iubire ce nu poate fi cuantificată spre bucuria împreună-cinării cu Dumnezeu.
Voința omului, singura opreliște de a participa la Cina fără de margini
De atâtea ori ne scandalizăm de răul din jurul nostru și ne dorim să putem face orice pentru un dram de dreptate. Și în astfel de situații am face chiar orice, mergând și până la forțarea lucrurilor, ca măcar puțină dreptate să se facă. Înțelegând această realitate dată de neputințele noastre cotidiene, am mai putea spune că manifestarea de forță iubitoare din pilda celor chemați la cină mai poate fi înțeleasă ca împotriva libertății omului? Cine nu se ascunde de lumină înțelege, de fapt, cât de bună este lumina și nu își poate dori altceva decât bucuria vieții în lumină, chiar și până la nivelul de a fi silit să rămână în această bucurie.
Și cu toate aceste invitații repetate, refuzuri și siliri, încă mai este loc în casa lui Dumnezeu! Abandonând registrele matematice ale unei cine pământești în care totul este calculat în limitele umane, Cina lui Dumnezeu se arată ca o cină fără de margini, în care singura limită este voința omului de a participa, de a se lăsa silit de forța iubirii infinite a lui Dumnezeu, sedus de lumina și de bucuria comuniunii fără de margini cu Dumnezeu. Din expresia „s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc“ putem discerne sensul nădejdii în viața creștină. Pe temeiul acestor cuvinte evanghelice știm că avem un loc pregătit de Dumnezeu în comuniunea Sa, în care ne așteaptă, și care ne este oferit cu dragoste cu condiția înaintării noastre continue și ferme în Dumnezeu, prin pocăință și voință îndreptată spre bine.
Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de toți oamenii se deduce și din dorința Tatălui ca această casă a comuniunii să fie plină. „Ca să mi se umple casa“ înseamnă dorința lui Dumnezeu de a-i avea în comuniunea tainică a Cinei veșnice din Împărăția Sa pe toți oamenii aduși la existență și mângâiați, prin aceasta, de o chemare la demnitatea cea unică de casnici ai lui Dumnezeu. Să ajungi în casa lui Dumnezeu, să te bucuri de Cina Împărăției lui Dumnezeu, toate acestea sunt expresii ale lucrării sfințeniei în lume – în Biserica lui Hristos – și dincolo de lume – în Împărăția veșnică a lui Dumnezeu.
Finalitatea euharistică a vieții
Viața ca o invitație la Cina euharistică a Domnului nostru Iisus Hristos este tema principală a pildei cinei celei mari, pildă care încununează liturgic mesajul Bisericii de chemare și de pregătire a creștinului pentru sărbătoare, în aceste zile de așteptare în rugăciune și post a tainei Întrupării Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
De la răspântiile propriilor noastre încercări, finalitatea euharistică a vieții ni se arată atât prin textul biblic al Evangheliei acestei duminici, cât și prin exercițiile duhovnicești propuse în această perioadă de post în Biserică, pentru abandonarea legăturii exagerate cu cele materiale și pentru intrarea noastră în ceata celor care în ochii lumii sunt considerați nefericiți, dar care se bucură de comuniunea vie cu Dumnezeu. În Biserică ne eliberăm de prejudecăți și de false motive. De formalisme care ascund de fapt patimi adânc înrădăcinate în suflet și de înțelegeri sociale deformate cu privire la adevăratele valori și bucurii ale vieții. „Veniți, toate sunt gata!“ sunt cuvintele care ne trezesc din letargia amânării dureroase și fără sens a întâlnirii cu Dumnezeu și care ne aduc în pragul unei alegeri cât se poate de urgente. La această chemare, noi cum vom răspunde?