Președintele Consiliului Superior al Magistraturii, Horațius Dumbravă, a declarat că CSM a hotărât pentru prima dată în istoria justiției un control de fond la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar ICCJ nu a avut o atitudine inerțială, dimpotrivă, a acceptat ca fiind justă o astfel de decizie.
Judecătorul Horațius Dumbravă a afirmat că s-au realizat pași de modernizare a justiției românești, în raport cu competențele CSM, însă pașii par a fi foarte mici, tocmai pentru că întregul proces decizional este unul greoi, cu atât mai mult cu cât în multe dintre problemele aflate pe masa CSM există o competență partajată și cu alte autorități publice. Comisia Europeană a înțeles dificultățile pe care le are Consiliul în luarea deciziilor majore și tocmai din acest motiv CSM nu apare ca fiind bila neagră a raportului privind Mecanismul de Cooperare și Verificare, însă recomandările făcute în Raport sunt oneste, corecte și obiective, fapt pentru care CSM și-a și propus ca obiective în propriul plan de acțiune pe termen scurt și mediu aceste recomandări, susține Dumbravă.
Șeful CSM s-a pronunțat pentru reformarea și dinamizarea Inspecției judiciare a Consiliului, recunoscând că sunt chestiuni în proiectul de lege inițiat de Ministerul Justiției cu care nu este de acord, însă aceasta nu înseamnă că nu se poate așeza la masa negocierilor pentru a ajunge la „un compromis în sensul bun al cuvântului”, cu atât mai mult cu cât sunt și propuneri legislative în acest proiect de lege menite să dinamizeze activitatea Inspecției Judiciare.
În ceea ce privește remarca din raportul CE referitoare la tergiversarea în instanță a cazurilor de înaltă corupție, cu riscul de a interveni prescripția, președintele CSM a amintit că, în urmă cu trei săptămâni, Înalta Curte – Secția penală, în unanimitate, a decis că toate acele perioade în care cauzele au stat suspendate din cauza excepțiilor ridicate la Curtea Constituțională nu intră în perioada de prescripție. El a ținut să remarce, însă, că, pe de altă parte, „sunt cauze foarte complexe”.
Prezentăm integral interviul acordat Agenției MEDIAFAX de către Horațius Dumbravă:
Reporter: Domnule președinte, toată lumea are așteptări de la Consiliul Superior al Magistraturii în urma raportului, dar și înainte de raportul Comisiei Europene, de la magistrați, de la Înalta Curte de Casație. Sunt voci care susțin că ați ratat startul, deși era promițător sau cel puțin așa sugerau multe persoane de la vârful justiției. Momentul care ar fi declanșat această dezamăgire a fost dat de acea continuare a procedurii pentru promovarea la Înalta Curte de Casație din februarie. Cum vedeți că vor merge lucrurile mai departe, mai ales că există această criză de posturi vacante la ICCJ?
Horațius Dumbravă: V-ați referit prima dată la o chestiune generală cum că au existat așteptări și cum că aceste așteptări nu ar fi fost pe măsura realizărilor.
Adevărul este că lucrurile se mișcă. Poate nu ân ritmul dorit, dar să nu uităm totuși că, din șapte luni de funcționare, aproape două luni la nivel decizional ,atât plenul, cât și secțiile au fost blocate prin constatarea ca neconstituțională a Hotărârii Senatului din decembrie 2010 cu privire la unii membri (fapt pentru care nu am avut în acea perioadă cvorum) și până la adoptarea ordonanței de urgență prin care s-a prevăzut funcționarea CSM. Dacă luăm acești pași în calcul o să observăm că, încetul cu încetul, decizii s-au luat în chestiuni majore. Sigur, eu însumi sunt nemulțumit, mi-aș fi dorit un ritm mult mai alert în rezolvarea problemelor majore: redistribuire de personal, problema Inspecției judiciare, întărirea ei și autonomizarea ei – aici e de discutat și asupra proiectului Ministerului Justiției -, programul optim de muncă, inclusiv promovarea la Înalta Curte. Cu titlu de exemplu, dacă am fi decis să zicem pe Inspecție judiciară în luna martie, altfel ar fi stat lucrurile astăzi cu activitatea Inspecției judiciare, sunt convins de asta. Numai că Ordonanța de Urgență cu deblocarea posturilor pe Inspecția judiciară a venit în luna mai. Nu ne ascundem după nerealizarea acestui obiectiv prin această decizie a Guvernului, dimpotrivă noi am salutat și atunci, și salutăm și acum ajutorul nesperat dat de Guvernul României pentru că a deblocat – în condițiile în care știți foarte bine că toate funcțiile publice, în general funcțiile din aparatul bugetar sunt blocate printr-o Ordonanță din 2009. Guvernul a făcut acest pas la finalul lunii mai, a aprobat OUG. Totodată, am adoptat Regulamentul nou de promovare a inspectorilor la începutul lunii iunie, după o consultare lărgită a Ministerului Public, a Ministerului Justiției. Știți foarte bine că anul trecut, Ministerul Public a atacat în instanță tipul de promovare la inspecție ca fiind unul ce nu asigura transparența și obiectivitatea. Se dorea un alt tip de promovare cu care și noi am fost de acord: transparent și obiectiv. Adică, prin interviuri care să fie publice, să se vadă nu numai în sistemul judiciar modalitatea concretă de promovare, dar și în exterior, adică orice persoană interesată; în 20 iulie am aprobat aceste modificări de regulament, în 20 septembrie avem concursurile pentru inspectori – iată că cel puțin din punctul de vedere al întăririi Inspecției Judiciare ca număr de personal s-au luat măsuri; acum urmează, desigur, să cerem și performanță Inspecției Judiciare.
Vreau să vă spun că acest parcurs a fost văzut ca atare de Comisia Europeană. Comisia Europeană a înțeles dificultățile pe care le are în deciziile majore pe care trebuie să le ia CSM și tocmai din acest motiv CSM nu apare ca fiind bila neagră a raportului (privind MCV-n.r.). Sigur, se spune textual că se așteaptă de la CSM ca bunele intenții să fie puse în practică în viitorul apropiat. Deci, nu mai există timp pentru a aștepta prea mult. Dădeam un exemplu cu Inspecția judiciară. Un alt exemplu este acela la care vă refereați cu promovarea la Înalta Curte. Acolo, am mai spus, a fost o adevărată telenovelă. Nu mai revin asupra ei că se pare că în sfârșit am ajuns la un consens cu Ministerul Justiției și cu Înalta Curte, fapt pentru care am și luat o decizie în plenul CSM din 21 iulie. Am mai luat o astfel de decizie în luna martie, când am trimis proiectul de lege, propunerea legislativă, la MJ, agreată de Înalta Curte la acel moment. Am adoptat ghidul ca până la promovarea proiectului de lege și adoptarea legii noi deja să facem câteva promovări. A fost atacat în instanță de către ICCJ, deși inițial ICCJ a fost de acord cu acest ghid. Nu comentez de ce și cum. Am abrogat decizia luată în martie pentru a nu bloca inutil promovările, ne-am dus cu un proiect de lege – sigur, inițiatorul a fost Ministerul Justiției, agreat la acel moment și de Înalta Curte și de CSM – în Parlament în luna mai. A fost o sincopă cu Înalta Curte, care a venit în Parlament cu un alt punct de vedere, neconvenit anterior. Dar, iarăși, nu revin pentru că acum, la acest moment, nu acest lucru este important, iar astăzi, până să adopte acel proiect de lege aflat astăzi în Senat, a fost discutat de Camera Deputaților, decidem asupra modificării, asupra regulamentului de ordine interioară, de organizare și funcționare a CSM. Astăzi, chiar astăzi avem discuții cu asociațiile profesionale atât pe oportunitatea adoptării acestui regulament, cât și pe chestiunea dacă continuă sau nu procedura. Vom tranșa astăzi (joi-n.r.) acest subiect, sper. Tocmai suntem în mijlocul discuțiilor. Dacă tranșăm astăzi, s-ar putea ca în luna august să avem promovări, dacă se decide pe continuarea procedurii.
Rep.: Deja a trecut mai mult de jumătate din mandatul de președinte, ca să fie urnite niște chestiuni care ard și ard de mult s-a pierdut timp totuși important pe de o parte și, pe altă parte, CSM a pierdut din credibilitate.
H.D.: Aici e ceea ce spuneam în declarația de presă pe marginea Raportului Comisiei Europene. Din păcate, nu există discuții între toate autoritățile publice pe obiective majore în ce privește justiția. Mai mult, justiția nu a fost văzută ca un domeniu strategic de importanță națională. Foarte curios, sigur foarte bine, domeniul educației a fost privit ca un domeniu strategic la un moment dat – așa s-a și construit legea educației care astăzi este în vigoare și iată că are rezultate benefice – sistemul apărării naționale la fel, dar nu am înțeles de ce nu domeniul justiției care era sub mecanismul de cooperare și verificare. Noi tocmai asta am solicitat prin declarația de presă, justiția să fie văzută ca un domeniu strategic de importanță națională, toate autoritățile publice cu încărcătură decizională în domeniul justiției să se așeze la aceeași masă și să-și stabilească obiectivele principale pe termen mediu și lung. Vă dau iarăși un exemplu specific: promovarea la Înalta Curte, dacă am fi făcut lucrul acesta de mai mult timp, mă refer și la anii anteriori, altfel ar fi stat lucrurile. Și revin fără să ascund dificultățile atunci când sunt de luat decizii în comun, cât de greu se realizează un consens: MJ a inițiat proiectul legislativ privind promovarea la ICCJ în luna mai, l-a trimis la Parlament. Ne-am înțeles toate trei autoritățile, CSM, MJ și ICCJ pe acest proiect. Dau exemplu cu Înalta Curte, pentru că este relevant. La Parlament s-a discutat aproape o lună jumătate. Dacă am fi căzut toți de acord în Parlament, probabil că astăzi am fi avut deja proiectul de lege, dar a fost acea sincopă de care vorbeam, și anume că intempestiv ICCJ a venit cu o altă variantă la Comisia Juridică, astfel că proiectul de lege a trenat și el încă nu este adoptat.
Rep.: Ministrul Justiției, de câtva timp, vă tot acuză de dublu discurs, mă refer la conducerea CSM. Dumneavoastră spuneați că există o lipsă de comunicare instituțională. Ceva se întâmplă. Sunteți în conflict cu MJ ?
H.D.: Nu, cred că s-a referit la întreg CSM. Sunt momente tensionate, normal, aceste lucruri se spun atunci când dezbatem lucruri foarte importante, aceasta este regula democrației, dar până la urmă, dacă tragem linie, constatăm că există comunicare, în chiar ipoteza în care avem să zicem și opinii diferite pe anumite chestiuni, și spun asta pentru că avem rezultate pe obiective importante: până la urmă reușim să ne înțelegem. Durează foarte mult, din păcate cred că ăsta e un păcat al nostru, al românilor trăitori în Balcani. Până să ajungem la rezultat, discuții peste discuții, parlamentări, durează foarte mult până să ajungem la decizia pe care putem să o punem în aplicare.
Rep.: Ce poate să facă CSM în ceea ce privește criticile asupra Înaltei Curți de Casație și mă refer la dosarele de corupție care s-ar apropia de termenul de prescripție. Nu întotdeauna este vina Înaltei Curți, adică se observă: au fost niște restituiri de dosare și evident sesizări la Curtea Constituțională, deci a fost înlăturat acest instrument de a sesiza CC… Dar ce poate face CSM?
H.D.: Noi suntem acum la finalizarea unei verificări a tuturor dosarelor, dar nu numai de la Înalta Curte, ci la toate instanțele cu privire la durata procedurilor, adică la vechimea dosarului aflat pe rolul instanței. Adică de la primul termen de judecată până la zi și sigur atunci când vom avea imaginea asupra întregului sistem vom acționa acolo unde sunt dosarele foarte vechi. Vom cere Inspecției judiciare să facă cercetări verificări și să prezinte note pe fiecare dosar în parte.
Rep.: Dar ce se întâmplă ? Și mă gândesc că poate ar trebui trași anumiți magistrați șefi la răspundere, și vă dau exemplu cazurile DIICOT, care sunt judecate în fond în apel, poate sunt la Înalta Curte în recurs la momentul acesta, cauze care au fost trimise spre judecare anul trecut în februarie, aprilie, mai, deci deja în două grade de jurisdicție s-au judecat, iar, în paralel, în aceleași instanțe, în dosare de corupție nici măcar în fond nu s-a dat o soluție. Deci ceva se întâmplă în ceea ce privește dosarele de corupție.
H.D.: De înaltă corupție. Aici știți foarte bine că a fost foarte mult uzat de majoritatea inculpaților, și anume a invocării excepțiilor de neconstituționalitate; acesta este un adevăr pe care l-am putut vedea cu toții, cauzat de nenumăratele suspendări ale procedurilor cât timp cauzele se aflau la Curtea Constituțională. De anul trecut, de când această posibilitate a fost eliminată, din noiembrie-decembrie, acest lucru s-a resimțit în dinamica soluționării dosarelor, mai ales a acelora cu impact public. Vedeți cum se fac pași în direcția eficientizării justiției. Spre exemplu, acum trei săptămâni, Înalta Curte – Secția penală, în unanimitate, a decis că toate acele perioade la Curtea Constituțională în care au stat suspendate cauzele, tocmai pentru că au fost suspendate, nu intră în perioada de prescripție. E ca și cum se rupe o parte din acea perioadă, nu se ia în calcul, iar prescripția se va calcula fără acele perioade și practic se prelungesc aceste perioade, ceea ce sigur nu mai aruncă o atât de mare presiune asupra judecătorilor, pe de o parte. Pe de altă parte, sunt cauze foarte complexe.
Vreau să fac o precizare foarte importantă; nici noi, nici Bruxellesul, niciodată nu a cerut un anumit tip de soluție într-o cauză. Și e firesc. S-a solicitat ca aceste cauze să fie soluționate mai repede tocmai din cauza acestei tergiversări foarte mari. O cauză are, spre exemplu, o mie de martori trecuți în rechizitoriu. Ca atare, numai într-o cauză trebuie audiați o mie de martori. Dacă e să luăm acei o mie de martori sunt obligatoriu a fi citați în fața instanței. De ce? Pentru că odată fiind propuși de către Parchet, trebuie discutați în contradictoriu, avocații apărării nu renunță la ei. Vă dați seama, o mie de martori fiind obligatoriu a fi audiați ? Numai un calcul să facem pentru minim o jumătate de oră sau 40 de minute pentru audierea fiecăruia, cât durează ?!
Rep.: Totuși, în cazul Fondului Național de Investiții, unde erau tot așa mii de oameni…
H.D.: Părți vătămate. A fost altă situație, acolo nu trebuiau audiată fiecare parte vătămată și civilă.
Rep: Bun, nu sunt martori, totuși a existat o voință a managerului de instanță, în sensul că se intră o dată pe săptămână, deci judecătorul se ocupă doar de acel dosar tocmai pentru a se soluționa într-un termen rezonabil.
H.D.: Așa se întâmplă acum la Înalta Curte. Deci de șapte luni – cel puțin afirmativ, așa mi s-a spus; că noi vom face o verificare în viitorul apropiat dacă așa se întâmplă – se numește „case management”, se dau termene de la săptămână la săptămână, uneori de două ori în acea săptămână, în cazuri de înaltă corupție, tocmai pentru a nu ajunge la o durată foarte mare de soluționare a cauzelor. Acest lucru s-a pus în practică la Înalta Curte.
Rep.: Cum comentați recomandarea ministrului Justiției, în sensul că judecătorii ar trebui să judece cu un ochi pe ceas și cu un altul pe lege ?
H.D.: Nu știu ce să spun. E periculos să spunem lucrurile astea acum, poate că a spus-o într-un alt context. Mai ales când ai atât de multe dosare și nu știi între care să te împarți și sunt puțini judecători. Dar trebuie judecat cu celeritate, eu aș folosi noțiunea de celeritate, pentru că celeritatea ține cont și de încărcătura judecătorului, de posibilitatea umană de a face față la încărcătura de cauze. Dar, da, trebuie o prioritate față de anumite cauze în raport cu care publicul are anumite așteptări. Adică, să fie soluționate indiferent cum achitare, condamnare, dar ele să fie soluționate pentru ca și publicul să știe: da, e vinovat, e nevinovat, la finalul procesului.
Rep. Vorbeați de întărirea capacității Inspecției judiciare. Ministrul Justiției vorbea de reorganizarea acestei Inspecții judiciare. Cum ați văzut, și recomandarea CE este pe răspunderea magistraților…
H.D.: Da, spuneau că nu s-au luat suficiente măsuri în ceea ce privește răspunderea disciplinară, vorbea de Inspecția judiciară, dar că totuși s-au luat câteva măsuri în direcția întăririi capacității Inspecției Judiciare de a-și îndeplini obiectivele legale, lucru pe care, iată, Comisia l-a văzut. S-au făcut câțiva pași și este necesar ca ei să fie duși până la capăt. Asta spune raportul CE. Ceea ce spune domnul ministru (al Justiției-n.r.) e corect. Se află un proiect de lege inițiat de către MJ. Acolo, în acel proiect de lege, sunt lucruri cu care noi suntem de acord: autonomia Inspecției judiciare, o dinamicitate mai mare a Inspecției judiciare. Sunt și lucruri cu care nu suntem de acord, dar asta nu înseamnă că nu putem cădea la masa negocierilor, adică să stăm la masa negocierilor să ajungem la un compromis în sensul bun al cuvântului. Dar acest lucru iată că e în discuție și sunt convins că undeva în toamnă vom ajunge la un rezultat final. Sigur urmează după aceea Parlamentul, dezbaterile parlamentare, dar și aici s-au făcut pași cu discuțiile inerente, cu acuzații mai puțin, mai drepte sau mai nedrepte și de o parte și de alta.
Rep. Dar oricum sunteți de acord că trebuie revizuită ?
H.D.: Bineînțeles, și trebuie o dinamicitate mai mare a Inspecției judiciare, asta sigur …
Rep. Ce veți face cu Înalta Curte ?
H.D.: La Înalta Curte, nu știu dacă știți, pentru prima dată în istoria justiției românești pe Casație și Justiție, am dispus efectuarea unui control de fond. Inițial, a fost stabilită luna noiembrie, dar, pentru că intră în vigoare Codul Civil la 1 octombrie, e necesară o perioadă de pregătire și a judecătorilor pentru noile dispoziții, controlul de fond va începe cu ianuarie 2012. Ce este foarte important e că nu a existat o poziție sau inerție a Înaltei Curți față de acest control de fond. Prin vocea președintelui Înaltei Curți s-a spus „da, suntem de acord”, dar solicitarea de amânare a inspecției a fost legată de această dată de intrare în vigoare a noului Cod Civil.
Rep.: Și dacă o să găsiți judecători la Înalta Curte care nu vor fi de acord cu faptul că inspectorul are grad de curte de apel ?
H.D.: Aici sigur e o problemă pe care trebuie să o discutăm cu Înalta Curte. Ei, inspectorii judiciari, nu mai au funcțiunea de jurisdicție. E o altă categorie, nu mai sunt judecători, ci îndeplinesc funcțiuni speciale, prevăzute de lege. Acum nu știu, din punctul meu de vedere – care poate e bun, poate rău, oricum vom discuta și acest punct – este că un inspector, care a fost numit, are o altă funcție decât cea de jurisdicție și el poate să efectueze un control sau o verificare inclusiv la Înalta Curte, deci la instanțele superioare.
