Nu sunt curioasă din fire. Cel puțin, nu într-atât de curioasă, încât să-mi bag nasul prin oalele tuturor. (Nu de alta, dar mai am nevoie de el!) Însă așa de tare mirosea a dulceață pe holul blocului în care locuiesc, încât, asemeni personajelor lui Disney, m-am luat după unda aromei de răi și… am bătut la ușa vecinei. Să cer rețeta (știam eu însă că mă va îmbia și cu o chisea cu dulceață și un pahar cu apă).
Tingirea cu dulceață de zmeură abia ce fusese trasă de pe foc. Am dat să mă îndrept spre ea, cu linguroiul de lemn în mână, când atenția mi-a fost distrasă de… caietul vechi de rețete. Sau caietul de vechi rețete; spuneți-i cum vreți.
Citește continuarea pe Antena satelor
