Demonii se găsesc în văzduh, adică în spațiul de sub cer, pe suprafața pământului și în iad. „Întinderea dintre cer și pământ, tot abisul pe care îl vedem cu ochii, văzduhul, pământul, servesc drept sălășluire duhurilor necurate, alungate din Cer” (Sf. Ignatie Brianceaninov).
În Cartea lui Iov, satana este înfățișat ca rătăcind pe întinderea nemărginită a pământului. El cutreieră pământul „dând târcoale, chinuit fiind de o ură neîncetată față de neamul omenesc”(Iov 1,7).
Sfântul Apostol Pavel numește pe demoni „duhurile răutății, care sunt în văzduhuri” (Efes 6,12), iar pe căpetenia lor „stăpânul văzduhului” (Efes. 2,2). Demonii pot reprezenta sursa diferitelor boli și suferințe, deci pot intra în oameni și animale pentru a le chinui (Luca 8,33; 13,16).
Demonii trăiesc în ape, iar acest lucru îl știm din învățătura Bisericii Ortodoxe, care în rugăciunile sale de sfințire a apei roagă pe Dumnezeu să curețe apa de posibila prezentă acolo a duhurilor necurate.
Părintele Serafim Rose, vorbind despre locurile propriu-zise ale Raiului și ale Iadului, spune că aceste locuri se găsesc în afara coordonatelor sistemului nostru spațio-temporal. Deci sufletele oamenilor din Rai sau Iad se află într-un spațiu de o altă natură, care începe nemijlocit de aici, dar se întinde ca și cum ar fi în altă dimensiune.
În timpurile noastre, satana, căpetenia demonilor, se află în Iad. Sf. Prooroc Isaia a prevestit acest sălaș al satanei: „Și acum tu cobori în Iad, în cele mai de jos ale pământului” (Is. 4,15). Cele prezise s-au împlinit odată cu venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ, care l-a legat pe satana pentru toată perioada dintre cele două veniri pe pământ ale Sale: „l-a aruncat în adânc și l-a închis și a pecetluit deasupra lui” (Apoc. 20,3). Înainte de cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos pe pământ: „Satana va fi dezlegat din închisoarea lui (din iad) și va ieși să amăgească neamurile, care sunt în cele 4 unghiuri ale pământului” (Apoc. 20,7).
Din viețile Sfinților aflăm că mai marele demonilor se află în Iad, iar la suprafața pământului si în văzduh se află diavolii conduși de căpeteniile lor, adică de duhurile necurate, din clanurile superioare. Demonii coboară în Iad pentru a-l informa pe satana asupra celor săvârșite de ei și asupra a tot ceea ce se petrece pe pământ și pentru a primi noi porunci și instrucțiuni de la stăpânul lor.
După căderea lui Adam și a Evei din Rai, mintea omenească a pierdut harul lui Dumnezeu, care o apăra de duhurile necurate. Diavolii au astfel puterea de a intra în mintea omului și de a-i insufla gânduri păcătoase. Demonii pot să intre în oameni cu toată esența lor volatilă. Demonul care intră în acest fel în om nu se amestecă cu sufletul, ci trăiește în trupul omului, posedând în chip forțat sufletul și trupul. Datorită imaterialității și subtilității lor, demonii pot intra într-un număr foarte mare în om (Luca 8,30).
(hristofor.wordpress)
