Duhul Sfânt, a treia Persoană a Preasfintei Treimi

Creștinii ortodocși mărturisesc credința în Preasfânta Treime, Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi nu sunt nici despărțite, căci au împreună o singură ființă, nici amestecate, căci sunt trei Ipostasuri. Sfântul Ioan Damaschin spune: „Între Ipostasurile Dumnezeirii nu există deosebire de voință, sau de gândire, sau de lucrare, sau de putere, sau de altceva, din acelea care dau naștere în noi la vreo deosebire cu totul adevărată. Pentru aceea nu spunem că Tatăl și Fiul și Sfântul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contră, că Sfânta Treime este un singur Dumnezeu… Căci, după cum am spus, Ipostasurile Sfintei Treimi Se unesc, în înțelesul că ele sunt unele în altele… Ele nu sunt despărțite unele de altele și nici împărțite în ce privește ființa”.
Sfinții Părinți mărturisesc că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl, că în Sfânta Treime e numai un izvor și pentru Dumnezeu Fiul, și pentru Sfântul Duh: Dumnezeu Tatăl. Sfântul Atanasie cel Mare spune: „Sfântul Duh este din Tatăl, nu făcut, nici plăsmuit, nici născut, ci purces”. „Dumnezeu și Tatăl, zice el, este singur pricinuitor celor doi și nenăscut; iar Fiul, din singur Tatăl pricinuit și născut; iar Duhul, din singur Tatăl pricinuit și purces, iar prin Fiul în lume trimițându-Se.” La rândul său, Sfântul Ioan Damaschin zice: „Duhul cel Sfânt spunem că este din Tatăl și Îl numim Duh al Tatălui. Nu spunem că Duhul este din Fiul, dar Îl numim Duhul Fiului”. De asemenea, Sfântul Ioan Damaschin zice: „Fiul și Sfântul Duh sunt din Tatăl, după cum raza și lumina sunt din soare”.
Sfântul Duh purcede de la Dumnezeu Tatăl, ceea ce arată că e din Tatăl, dar nu prin naștere ca Fiul, ci prin purcedere. Ce este însă purcederea și prin ce se deosebește ea de naștere, Biserica n-a căutat să lămurească, pentru că nici Dumnezeu nu a descoperit. De aceea, Sfinții Părinți au luat aceste cuvinte întocmai așa cum se află în Evanghelia lui Ioan (15, 26) și le-au pus în Simbolul Credinței: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul adevărului; Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine”. Despre purcederea Sfântului Duh din Tatăl, Biserica învață că este dinainte de veci, ca și Nașterea Fiului, căci niciodată n-au fost Tatăl și Fiul fără Duhul. Nașterea Fiului și purcederea Duhului din Tatăl sunt deodată, din veci. Așa cum îndată ce există focul, există și lumina, și căldura lui, tot astfel, din veșnicie, de când există Tatăl, există și Fiul prin naștere și Duhul Sfânt prin purcedere din Tatăl.
Pomenim pe Sfântul Duh de obicei în rândul al treilea, după Tatăl și după Fiul, nu pentru că ar fi mai mic decât Tatăl și decât Fiul, căci toate câte le au Tatăl și Fiul, le are și Sfântul Duh (Ioan 16, 13-15), ci pentru că orice lucrare săvârșită de Dumnezeu în lume e săvârșită de cele trei Persoane dumnezeiești: pornește din Tatăl, e înfăptuită de Fiul și e desăvârșită de Sfântul Duh. „Că de la El și prin El și întru El sunt toate” (Rom. 11, 36). Ordinea în care pomenim cele trei Persoane dumnezeiești nu arată o deosebire de așezare și de rang înlăuntrul Sfintei Treimi, ci partea pe care o are fiecare în orice lucrare îndreptată asupra lumii.
(Pr. Ciprian Florin Apetrei , Ziarul Lumina)