Răspunsuri oferite de pr. Constantin Sturzu, consilier cultural al Arhiepiscopiei Iașilor și paroh al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” – Talpalari din Iași
Părinte consilier, care ar fi limitele ascultării de duhovnic?
Evident, limitele ascultării de duhovnic sunt în primul rând păcatul și erezia. Indiferent de autoritatea unui îndrumător duhovnicesc, de statura lui morală sau de poziția pe care ar avea-o în structurile instituționale ale Bisericii, ucenicul are dreptul să refuze a mai asculta de duhovnicul său când acesta îl îndeamnă a păcătui sau a crede în învățături eterodoxe. Este bine însă ca, într-o astfel de (nedorit) situație, respectivul ucenic să se adreseze superiorilor acelui duhovnic, prezentându-le problema întâmpinată. Asta, pe de o parte, pentru a fi sigur, printr-o eventuală confirmare a unei autorități bisericești, că a sesizat în mod corect acele abateri la duhovnicul său, iar pe de altă parte pentru a înștiința pe cei care pot lua măsurile adecvate într-o astfel de situație.
Abuzul de autoritate al duhovnicului se poate face și în alte privințe, care nu sunt la fel de grave, dar care sunt nefirești, privite prin prisma rolului pe care un astfel de îndrumător de suflete este chemat să și-l asume înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Spre exemplu, există uneori tendința din partea duhovnicului de a „controla” viața ucenicului în aspecte care nu țin de competența sa directă, cum ar fi a indica acestuia ce facultate să urmeze, cu cine să se căsătorească, cu cine să voteze etc. Sigur că duhovnicul poate aborda cu ucenicul și astfel de subiecte, dar orice povață a sa trebuie să fie făcută doar cu scopul de a-l orienta pe ucenic mai temeinic pe calea mântuirii. Un duhovnic bun îndrumă, nu caută să-i controleze pe ucenici.
Cum vedeți raportul dintre prietenie și duhovnicie?
A fi duhovnic înseamnă, în primul rând, a fi părinte duhovnicesc. Sigur că asta nu exclude, într-o oarecare măsură, dimensiunea de prieten. Cred că reperul aici este cuvântul pe care-L rostește Mântuitorul nostru Iisus Hristos către ucenicii Săi: Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu știe ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan 15, 14-15). În lumina acestor cuvinte și dacă ne înscriem în duhul lor, putem vorbi despre relația duhovnicească și ca despre o relație de prietenie.
(sursa: www.ziarulumina.ro)
