Zinedine Zidane a strălucit copios pe terenurile de fotbal, cu asta e mai toată lumea de acord. De-un timp, s-a lăsat de sport, dar își preumblă în continuare faima de colo-colo, semănând cu un dop de la o sticlă de vin vechi, scos doar pe trei-sferturi. E avantajos așa: mai o reclamă pentru un sponsor în bătrâna Europa, mai o amplă acțiune de propagandă în tânăra Africa… Principalul e ca jetul de lovele să nu se subțieze și să aibă și pe mai departe vigoarea de a se îndrepta spre conturile sale din bancă. Nici nu trebuie să ne mire prea mult activitățile sale de sportiv la pensie, căci cam cu asta se ocupă și pe la noi foste vedete alde Gică Hagi, Nadia Comăneci și Ilie Năstase.
Faptul că Zidane se preumblă de colo-colo ca un dop scos doar pe trei-sferturi dintr-o sticlă de vin vechi, obținând un profit frumușel din gloria sa apusă doar pe trei-sferturi, nu prea este pe placul cunoscutului satirist francez Cristophe Alévêque. Acesta, cu belșug de mâncărici pe limbă și pe condei, l-a taxat pe star, numindu-l, în ediția din 3 ianuarie a revistei lunare „Sportmag”, „panou publicitar care are trei neuroni”. În viziunea satiristului, pentru că se comportă ca un ins care profită peste limitele decenței de imaginea sa, Zidane practică niște activități care pot fi încadrate, fără înconjur, într-un „fel de prostituție.”
Acuma, ce să zic, ca să înghiți o asemenea sarma rece și rapidă ca un glonț, îți trebuie multă culoare cenușie la mansardă, acesta fiind un capitol unde, în general, fotbaliștii nu șed tocmai strălucit. Urmare a comentariilor încasate, Zidane nu i-a aplicat un cap în gură sau în piept obraznicului satirist, cum a făcut cu italianul Materazzi în finala Campionatului Mondial din 2006, ci l-a dat în judecată, pentru „injurii publice”.
Bineînțeles, se pot aduce în discuție multe argumente în favoarea tupeistului, începând cu libertatea de expresie și cu dreptul de a pune în discuție un comportament de larg interes public. Dar, a încerca să-i explici toate astea unui fotbalist, fie el și încoronat cu toate onorurile lumii, nu-i altceva decât pierdere de vreme.
Din punctul de vedere al unui privitor neutru la tot spectacolul, Cristophe Alévêque nu l-a criticat pe Zidane, ci l-a lăudat, chiar foarte tare. Fiindcă, așa cum s-a văzut din reacția sa isterică, încheiată cu o pâră intens mediatizată la tribunal, Zidane nu are „trei neuroni”.
Ci, în cel mai fericit caz, doi.
