Duel de epigrame la Dumbrăveni

Săptămâna trecută, când în comuna Dumbrăveni s-a desfășurat prima ediție a Festivalului literar-artistic „Mihai Eminescu”, manifestare care a avut ca eveniment axial dezvelirea unui nou bust al poetului în localitatea care s-a remarcat (cu mai bine de un secol în urmă) ca fiind prima din mediul rural în care chipul Luceafărului poeziei românești a fost înveșnicit într-un bust de bronz realizat de sculptorul Oscar Spaethe (bust care, din păcate, a dispărut, dar a fost înlocuit după nouă decenii de la dezvelire cu o altă lucrare, care poartă semnătura artistului plastic Ion Mândrescu), Dumbrăveniul, devenind acum, prin noul portret sculptural al poetului – modelat de artistul botoșănean Marcel Mănăstireanu – unica localitate care expune două monumente de for închinate poetului național, momentul cel mai degajat (care s-a petrecut ad-hoc și a creat bună dispoziție participanților) a fost duelul de epigrame dintre poetul Ion Cozmei, redactorul șef al revistei sucevene de literatură și istorie literară „Țara Fagilor” și sculptorul și umoristul rădăuțean Emil Ianuș, directorul onorific al revistei de satiră și umor „Haz de necaz”. Fiind binecunoscut apetitul amândurora pentru vorbe de duh, cei doi au fost așezați față-n față la masa rotundă din sala de ședințe a primăriei, așezare, se pare, „aranjată strategic” de organizatori tocmai pentru a-i provoca la acest dialog versificat, care, stimulat și de o cupă cu vin, s-a transformat într-un veritabil spectacol. Momentul s-a declanșat imediat după retragerea invitaților în sala de la etajul primăriei, când, după cele aproape două ceasuri petrecute în caniculă în fața imobilului unde s-au dezvelit busturile (pentru că alături de Eminescu a fost înveșnicit într-o lucrare sculpturală și prințul Leon Ghika, cel care, în vara anului 1902, a ridicat în parcul conacului din localitate cel dintâi monument al Luceafărului), dezvelire la care poetul Ion Cozmei a fost prezentator, Emil Ianuș a lansat epigrama provocatoare: „El, Cozmei, cum în cultură / Este tare avizat, / Ne-a vorbit cu-așa căldură / Încât…toți am transpirat”. Fiindcă cel vizat comenta chiar atunci noul volum de versuri al „damnatului” poet Dan T. Gurtesch („Moartea mea, dragostea mea”, apărut la Editura „Augusta” din Timișoara și tipărit cu sprijinul secretarului comunal din Dumbrăveni, Mihai Chiriac) spunând despre autor că este „un poet necesar”, Emil Ianuș a mai pus de-o epigramă în care și-a „atins” potențialul adversar: „Vorbind în planul literar / Unde e vorba de talent, / Dan Gurtesch este necesar, / Pe când Cozmei, suficient”. Și pentru că Ion Cozmei n-a „parat” imediat, umoristul, „în așteptarea epigramei lui Ion Cozmei”, a mai lansat una: „La Dumbrăveni, ca într-o cramă / Cozmei Ion mi-a spus: / Emile, mai stai să-ți fac o epigramă / Și-am așteptat vreo patru zile”. Replica poetului n-a fost, se pare, pe măsură, pentru că nu s-a circumscris unei epigrame, așa că Emil Ianuș a făcut o ultimă fandare lansând o nouă provocare: „Prea frumoasă epigramă / Și Cozmei te vrea amantă / Dar tu cum să-l bagi în seamă, / Când așa-i de slab în…poantă”. Abia atunci Ion Cozmei a devenit războinic, adresându-i adversarului său următoarea ticluire versificată: „Vrei să fii voinic de oaste, / Care să-ntărească Antanta? / Ți-aș băga floreta-n coaste, / Dar nu știu care e poanta”. Cum epigramele care au urmat au mai fost rostite și cu prilejul unor confruntări anterioare, o mai consemnez doar pe cea cu care, împăciuitor, Emil Ianuș, adresându-se deopotrivă atât lui Ion Cozmei, cât și celorlalți participanți, a pus capăt confruntării: „ Suntem așa de buni amici, / Încât am să mai vin pe-aici, / La Dumbrăveni de Botoșani, / Pân-am să fiu decan de ani”. Un moment care s-a încheiat în aplauzele participanților, la care același Emil Ianuș, văzând entuziasmul dumbrăvenenilor, i-a șoptit primului gospodar al comunei, Sorin Bursuc: „Dacă mai venim pe-aici, sigur veți fi ales primar pe viață!”.