Dublu malpraxis

În opinia sus-semnatului, cazul tristei dispariții a poetului Cezar Ivănescu, ucis mai întâi moral, printr-o presupusă Decizie a CNSAS (ce s-a dovedit a fi… inexistentă) și fizic, ca urmare a unui evident malpraxis medical, se încearcă a fi trecut sub tăcere și îngropat mai definitiv decât ultimul director al „Junimii” ieșene. Am relatat amănunțit în acest colț de pagină despre culpa evidentă a clinicii particulare din Bacău, pe care Colegiul Medicilor (tot din… Bacău!) încearcă s-o mușamalizeze. Facem acum publice demersurile pe care Clara Aruștei, legatarul testamentar universal al lui Cezar încearcă să le facă pentru sancționarea celui vinovat de punerea în circulație (oricum neautorizată) a unor informații (până la vreo probă contrarie, inventate) privind deciziile CNSAS.
Cum se știe, poetul Mircea Dinescu a anunțat, prin intermediul Agenției Newsin, Decizia CNSAS de a-l considera pe Cezar Ivănescu colaborator al Securității. Cum s-a dovedit ulterior, această Decizie nu a existat și nu există. Furnizarea anticipată de date din dosare de către personalul CNSAS se sancționează penal. Legea 24/2002 prevede: „Furnizarea de informații din dosare de către personalul CNSAS cu nerespectarea atribuțiilor de serviciu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.” Ordonanța de urgență nr. 24/2008 stabilește că din CNSAS nu pot face parte persoane care au antecedente penale. Clara Aruștei trimite organismelor ce conduc România facsimilul Hotărârii nr. 1439, din 4 sept. 1981 a Judecătoriei Sectorului 3, prin care M. Dinescu este condamnat penal (cu suspendarea executării) pentru „lovirea părții vătămate”, colegul de redacție L. N. Certificatul medico-legal al victimei atestă urmările violenței și stabilește numărul de zile necesare pentru vindecare. Unul dintre martorii celui molestat a fost… Cezar Ivănescu – ceea ce explică multe. (Ar putea fi vorba și despre o a treia incompatibilitate a lui M.D., conflictul de interese, dar și aici, până la urmă, s-a tăcut… cu discreție.)
Cele de mai sus au constituit obiectul Memoriului adresat Senatului României, Camerei Deputaților și Președinției. În text se arată că „acțiunile și declarațiile dlui Mircea Dinescu făcute în mod repetat și uzând de calitatea domniei sale de membru al Colegiului CNSAS au adus, prin «scurgerea» cu bună știință către Agenția de știri Newsin a unor informații neadevărate, atribuite ulterior și Colegiului CNSAS, atingeri grave și ireparabile a drepturilor, libertăților fundamentale, vieții și chiar posterității scriitorului Cezar Ivănescu”, subliniindu-se că, în cazul Dinescu, legile țării sunt de două ori flagrant încălcate. Tipul de reacție cetățenească a lui M.D. l-am văzut la tv: „Mă doare-n c…” de lege. Curat stat de drept! În încheiere, Clara Aruștei concluzionează: „este cu atât mai grav atunci când instituții ale Statului Român, constituite tocmai cu scopul de a face cunoscute nedreptățile, dramele și acțiunile de tip extremist-opresive ale regimului comunist, condamnat oficial, devin parte a unui sistem antidemocratic, așadar antieuropean și antisocial, determinând prin acțiunile și pozițiile luate în public de către unii din înalții săi funcționari, apariția unui nou tip de represiune, cu urmări greu de evaluat.”
Memoriul n-a primit vreun răspuns.
Nici de la Președinție, nici de la Senat, nici de la Camera Deputaților. Nu degeaba spunea Moisil că, la noi, „nu se aplică decât legile cu care sunt de acord cei care le aplică.”
Și iată, deci, cum mult trâmbițatul principiu „Nimeni nu-i mai presus de lege!” începe să ajungă simplă… vuvuzea.